Pilda turnului Babel se referă cu precădere la handicapul pe care diversitatea îl pricinuieşte activităţii de construcţie colective şi este o învăţătură de minte pentru cultura modernă – acest fenomen prin care omul caută să atingă cerul -, care, înainte de toate, a pierdut cu desăvârşire echilibrul dintre unitate şi diversitate, dintre obiectiv şi subiectiv, dintre absolut şi relativ, dintre reglementar şi arbitrar, în favoarea celei din urmă.
Oamenii nu pot să izbutească în munca lor colectivă dacă fiecare se refugiază în opţiunea personală când se caută o soluţie pentru ieşirea din impas. Prin urmare oamenii nu pot să colaboreze dacă nu se ghidează după ideea că există un singur adevăr, care să discrimineze soluţiile în funcţie de eficienţa lor. Şi cum viaţa culturală, academică şi intelectuală a unei societăţi are la bază şi un efort colectiv, este pivotal întru sănătatea şi progresul ei ca dialogul, atât de vital unei colaborări reuşite, să se desfăşoare conform unui principiu unificator – ca protagoniştii acestui efort să vorbească o limbă comună, să aibă un tipar comun de gândire, să caute consensul, şi nu nepângărirea contribuţiei individuale.
duminică, 18 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu