„And thus the native hue of resolution
Is sicklied o’er with the pale cast of thought.”
[„Hamlet” – William Shakespeare]
Is sicklied o’er with the pale cast of thought.”
[„Hamlet” – William Shakespeare]
Acţiunea este una din valorile fundamentale ale umanităţii. A fi om implică în cel mai înalt grad dorinţa de a nu sta deoparte, de a alinia starea de fapt la starea pe care o consideri de drept. Ironia face că din aceeaşi umanitate din care izvorăşte activitatea izvorăşte şi o forţă opusă, o compulsie selenară, la fel de profund-umană totuşi, şi anume deziluzia. Deziluzia provine în principal din înţelegerea unei alte ironii, şi anume că lumea nu merită să se acţioneze pentru ea dacă ea este sursa a ceea ce trebuie îndreptat, şi că de fapt ea este una şi aceeaşi cu strâmbătatea. Şi nu numai că nu merită, dar, la urma urmelor nu-i foloseşte cu nimic binele care i se face, ci îi va fi ca o mână de seminţe unei stânci. Deziluzia, deşi nobilă, absoarbe vlaga şi loveşte în rădăcinile vieţii, constrângând la o atitudine de pasivitate faţă de inechităţile lumii.
Într-un loc care stă sub semnul echităţii orice proces justiţiar înfăptuit este transparent. Prin urmare, dacă i se aplică o sancţiune cuiva, fapta sancţionată trebuie să fie limpede vizibilă pentru toată lumea. Decurge de aici că eu nu am voie să şterg niciun comentariu care se face pe acest blog, care îşi propune să stea sub semnul echităţii. De acum încolo voi aplica acest principiu fără abatere. Cu toate acestea, cei care încalcă cu bună ştiinţă şi în mod perseverent normele eticii de dialog vor primi ban.
RăspundețiȘtergere