marți, 17 septembrie 2013

Toamna şi cultura

Venirea toamnei este venirea marii culturi. 

Cine a mirosit pământul uscat de la sfârşit de vară cum soarbe primele ploi mărunte, şi nu s-a gândit la pergamentul care soarbe rândurile de cerneală născute din truda solitară şi solemnă? 

Cine a văzut marile pajişti ale cerului, tremurând sub ameninţarea frigului şi morţii, cum îşi trimit popoarele către lumile veşnic ale luminii, făcând ca suspinele lor să răsune în lungul şi latul boltei, şi nu s-a gândit la gânditorul care, amărât şi sfârşit de carcera zilei, îşi trimite gândurile, aceste păsări ale minţii, să culeagă din orizonturi mai limpezi căldura frumosului şi a ideii? 

Cine a ascultat vântul cum scutură zeci de ramuri şi de coroane, smulgând din legănarea şi foşnetul lor tainele unei muzici urieşeşti si cumplite, şi nu s-a gândit la arta care zguduie, ca un muzician dement şi total, pleiada de clape şi coarde din care este compusă pădurea dinlăuntru a omului?

duminică, 1 septembrie 2013

Când nimeni nu va fi mişcat

Când nimeni nu va fi mişcat, să nu vorbesc.
Răsufletul bătrânilor vulcani
Să urce-ncet şi arzător în mine, ani şi ani
De-a rândul. Până putea-voi să clintesc

Cu graiul prieteni şi duşmani -
Pe cei ce plâng amar şi se jelesc
De moartea unei flori, dar şi pe cei ce ocolesc
Din moşi-strămoşi puterea de a fi umani.

Fiarele la mine urechea să şi-o plece,
Sau gura mea rămână veşnic rece,
Şi nicicând, nicicând stearpa amăgire

A risipirii vorbelor în vânt
Să nu-şi mai tolănească, pe netihnita-mi fire,
Trupul său cel lacom de suflet şi avânt.