Venirea toamnei este venirea marii culturi.
Cine a mirosit pământul uscat de la sfârşit de vară cum soarbe primele ploi mărunte, şi nu s-a gândit la pergamentul care soarbe rândurile de cerneală născute din truda solitară şi solemnă?
Cine a văzut marile pajişti ale cerului, tremurând sub ameninţarea frigului şi morţii, cum îşi trimit popoarele către lumile veşnic ale luminii, făcând ca suspinele lor să răsune în lungul şi latul boltei, şi nu s-a gândit la gânditorul care, amărât şi sfârşit de carcera zilei, îşi trimite gândurile, aceste păsări ale minţii, să culeagă din orizonturi mai limpezi căldura frumosului şi a ideii?
Cine a ascultat vântul cum scutură zeci de ramuri şi de coroane, smulgând din legănarea şi foşnetul lor tainele unei muzici urieşeşti si cumplite, şi nu s-a gândit la arta care zguduie, ca un muzician dement şi total, pleiada de clape şi coarde din care este compusă pădurea dinlăuntru a omului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu