Te poţi căzni

Te poţi căzni să smulgi din suflet viaţa
Şi să o-mbraci în hainele de aur
În care şade-n cer al lumii faur,
Că tot vei trece nezărit - tu şi piaţa

Străini de-a pururi sunteţi. Precum un taur
Poţi să scurmi şi spumegi, că tot paiaţa,
Zâmbind obraznic, o să-ţi fure faţa
Şi fruntea şi-o va-ncununa cu laur.

Şi-n schimbu-a ce? A calpei măguliri,
A vorbei dulci ce-atinge la mândrie,
A măştilor, a ieftinei sclipiri,

A glumei botezate în prostie.
Căci cine-ar vrea să-şi vină în simţiri,
Când somnul şi uitarea îl îmbie?