Eu sunt un far

Eu sunt un far în felul meu ciudat,
Căci tot ce fac şi port e o chemare,
Spre lumea dinlăuntru-mi. Vă cer iertare,
Mă tot gândesc că poate v-am speriat

Cu chipul meu arzând a căutare -
Să cauţi miez în om e totuşi un păcat.
De mă găsiţi vreodată vinovat,
Privirea să mi-o puneţi sub zăvoare,

Căci ea mi-e puntea, glasul şi solia,
Văpaia care arde sus în far,
Lucind să strângă bărci la ea cu mia.

Dar fără rost! - lumina-i în zadar
Îmbracă ale mării căi. Doar prostia
E astăzi pentru oameni sanctuar.