marți, 27 martie 2012
Eu şi gândirea
Atât de mult face parte din mine acţiunea de a gândi încât seara când, în speranţa de a adormi, încerc să-mi alung din minte orice gând, simt, de îndată ce am început postul intelectual, mistuit de setea de a gândi, că lupta mea n-are nicio şansă, iar gândul impostor de a alunga orice gând este măturat de năvala gândurilor fireşti. Şi chiar dacă somnul este lăsat să mai aştepte, nu îmi pot stăpâni regretul care mă macină, sentimentul de vină că am trădat, fie doar pentru câteva clipe şi în van, acţiunea de a gândi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Apolinicul este over-rated. Vad ca te mandresti cu abordarea ta "rationala" si cu incercarile de a ataca orice subiect de parca ar fi o problema de matematica, insa uiti ca tu ca om NU esti un robotel in cod binar. Realitatea umana este mult prea complexa si subiectiva pentru ca o asemenea atitudine sa-ti dea vreodata satisfactie sau sa te ajute sa "vezi" mai bine. Nu te mai fali atata cu "inteligenta" asta superioara pe care insisti ca o ai, si nici cu tendinta de a supra-analiza totul. Daca esti tot numai gandire matematica si iti lipsesc ALTE atribute (precum empatia si inteligenta emotionala) atunci nu esti decat o coaja de om. Tin sa-ti aduc aminte ca asta e si definitia unui sociopat/psihopat: inteligenta fara dram de emotivitate/empatie.
RăspundețiȘtergereZic ca-ti lipseste empatia din cauza abordarii pe care o ai fata de comentatorii de pe blog. Te porti de parca amaratul asta de site ar fi o simfonie de intelepciune iar trivialitatile i-ar strica echilibrul. Cand colo, e doar blogul unui pusti plictisit care vrea sa-si satisfaca ego-ul.
N-ai absolut nimic de castigat cu atitudinea asta. Pe fraieri ii sperii, pe aia sinceri ii scarbesti si nu atragi decat alti snobi la fel de lipsiti de substanta.
Banuiesc ca acum o sa ma insulti sau o sa ma ignori pentru ca nu ma raportez la formulele dupa care ai vrea tu sa se desfasoare o conversatie pe blog. Treaba ta, macar sa te poti lega la ochi si sa poti ignora aceste mici adevaruri, daca nu esti in stare sa te auto-analizezi critic.
Există două variante: ori eşti prost, ori faci pe nebunu' cu mine. Mai mult ca sigur faci pe nebunu'. Mă comport cu cei care comentează în conformitate cu ce mi se pare că sunt cele mai înalte şi corecte standarde de convorbire civilizată, raţională, argumentată. Dacă vin 7 miliarde de oameni pe acest blog şi fiecare dintre ei serbează sofistica prin maniera în care se comportă, atunci fiecare dintre ei va zbura. Fiecare. Inclusiv tu. Inclusiv tu, omule, care joci din glezne, care mă/ne iei drept prost/proşti, care încerci să te joci cu mintea mea explicându-mi ÎN MOD RAŢIONAL faptul că trebuie să explicăm ÎN MOD EMOŢIONAL. Mie mi se pare o mare mostră de tupeu din partea ta acest lucru. Adică dilema e foarte simplă: dacă eu combat comentariul tău în mod nemţesc-matematic, acuza ta că sunt prea raţional are temei, dacă eu combat comentariul tău în mod arbitrar-emoţional, acuza ta că mă mândresc nemeritat cu inteligenţa mea are temei (şi probabil că vei adăuga şi acuza că sunt infantil). Deci orice atitudine aş lua în răspunsul pe care ţi-l dau ies prost. Asta din simplul motiv că al tău comentariu este un baban sofism.
RăspundețiȘtergereNu am să te ignor, şi nici nu te voi insulta. Îţi voi spune însă că eşti un dobitoc. Nu te insult spunându-ţi asta, te insulţi tu însuţi comportându-te aşa cum te comporţi. Trebuie să te raportezi la acele formule de conversaţie deoarece sunt regulile logicii. Eu nu adopt şi nu impun formule de conversaţie fătate de fantezia mea în timp ce sunt pe jumătate beat. Eu adopt şi impun nişte formule impersonale, obiective, universale fără de care nu poate exista dialog, nici măcar comunicare. Te rog să ai în vedere că prin însuşi faptul că alcătuieşti şi înşiruieşti nişte fraze, după nişte reguli, tu respecţi regulile logicii. Nu poţi lega nici măcar două cuvinte în speranţa că o altă fiinţă umană te va înţelege fără să respecţi aceste reguli. Ce să-ţi mai zic în rest? Eşti bun ca exemplar în grădina zoologică a sofisticii. Continuă să postezi: omul înţelept îşi ascute mintea tălmăcind imbecilităţi.
Stimate domn,
RăspundețiȘtergereSunteti nedrept cu Hades. Cu certitudine, nu e un dobitoc. Chiar daca ar fi, n-ati demonstrat aceasta sustinere. Chiar daca veti pretinde ca ati demonstrat nu veti fi demonstrat aceasta pretentie.
In al doilea rand. Remarc in continuare increderea pe care o acordati logicii. Spuneti asa: "... prin însuşi faptul că alcătuieşti şi înşiruieşti nişte fraze, după nişte reguli, tu respecţi regulile logicii." Sunteti in eroare. Legatura dintre logica si limbajul natural e nesigura si capricioasa. Matematica, chiar, nu poate fi redusa la logica. Au fost minti stralucite care au incercat asta dar au esuat. Singurul domeniu in care logica a triumfat este cel al masinilor adica al dispozitivelor care executa rapid operatii elementare.
In al treilea rand: folositi termenii urmatori: dobitoc, imbecilitate. Intrebarile mele sunt urmatoarele: cum poti recunoate un imbecil? Credeti ca logica singura este apta sa decida prin mecanismele ei daca un ins este dobitoc? Spuneti-mi: cum?
Apreciez, ca de obicei, bunul-simţ al comentariilor dumneavoastră. Pe de altă parte, remarc o oarecare lipsă de atenţie când mă citiţi. Să luăm primul paragraf al dumneavoastră. Am demonstrat, în mod comprimat, că Hades e dobitoc prin faptul că a săvârşit un sofism. Iar acum arăt demonstraţia în amănunt:
RăspundețiȘtergere1. O aberaţie logică poate fi ori intenţionată, ori neintenţionată.
(1) => 2. Un om care enunţă aberaţii logice este ori nesimţit, ori prost.
3. Un dobitoc este un om lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ.
(2), (3) => 4. Un om care enunţă aberaţii logice este dobitoc.
5. Hades a enunţat o aberaţie logică de proporţii (am demonstrat-o în comentariul meu precedent).
(4), (5) => 6. Hades este un dobitoc.
Quod era demonstrandum! Să luăm însă următoarea zicere a dumneavoastră, care pe mine mă dezarmează: "Chiar daca veti pretinde ca ati demonstrat nu veti fi demonstrat aceasta pretentie." Cum pot să demonstrez o pretenţie pe care nu am emis-o încă? Şi profit de această frază pentru a arăta amestecul logicii în limbaj, deoarece este o frază ilogică din punct de vedere al limbajului. Timpul viitor anterior ("nu veti fi demonstrat") indică o acţiune înfăptuită în viitor înaintea unei alte acţiuni din viitor (în cazul de faţă "veţi pretinde"). Dumneavoastră enunţaţi, precedent conţinutului propriu-zis al enunţului, doar prin alegerea timpurilor verbale, că o întâmplare s-a petrecut înaintea ei însăşi. Ceea ce, din punct de vedere logic (repet - logic), este aberant. E ca şi cum aţi spune "vei veni când vei fi venit". Şi e foarte bine că şi vorbirea şi comunicarea sunt reglementate de către logică, altfel orice propoziţie imaginabilă ar fi o junglă în care ciomagul mai mare este al celui mai "politically correct".
Să luăm şi al treilea paragraf. Să ştiţi că n-am spus despre Hades că e imbecil, am spus doar că debitează imbecilităţi. Însă revin la mingea pe care aţi ridicat-o la filé. Consider că logica joacă un rol total în determinarea gradului de imbecilitate al cuiva, spre deosebire de determinarea altor trăsături. Motivul este că imbecilitatea se măsoară, printre altele, în incorectitudinea spuselor şi gânditelor, iar pentru determinarea acestei incorectituduni logica este o unealtă indispensabilă. Curajul, de exemplu, nu este o caracteristică la care faptele relevante pe care le supui judecăţii sunt chiar enunţuri logice, rolul logicii diminuându-se astfel, ceea ce însă nu înseamnă că în stabilirea curajului (sau laşităţii) cuiva logica nu joacă un rol decisiv. Explicaţi-mi totuşi care sunt, după dumneavoastră, alte unelte ale cunoaşterii în afara logicii.
Cât despre pledoaria dumneavoastră pentru Hades, mi se pare uşor caraghioasă, dat fiind că el este înzecit vinovat de insultangeala pentru care mă trageţi pe mine de mânecă. Varsă la adresa mea răutăţi neargumentate, nefondate şi nerelevante, şi - culmea! - are şi pretenţia să nu-l insult (nu că l-aş fi insultat, repet, eu doar am spus lucrurilor pe nume). E caraghios în toată regula să-mi spuneţi mie "n-ati demonstrat aceasta sustinere" în apărarea cuiva care a făcut numai susţineri inepte pe care le-a demonstrat şubred sau deloc.
1. Imi cereti sa va explic care sunt “alte unelte ale cunoaşterii în afara logicii”. Fac mai intai observatia ca nu ati explicat ce intelegeti prin ”unelte ale cunoasterii”. Microscopul este o unealta a cunoasterii?
RăspundețiȘtergereDin cate stiu, unii au spus ca logica nu conduce la adevar. Ea asigura numai corectitudinea gandirii. Sau, cu o frumoasa distinctie a unui filosof roman, poti obtine exactitatea fara adevar. Profesorul meu de logica ne spunea, simplificand, ca logica formuleaza legile gandirii. Cred si eu ca gandirea stiintifica nu poate obtine adevarul fara exactitate. Numai ca exactitatea ramane pana la urma o chestiune de structura, de inteligibilitate. In sens foarte larg, logica este o forma de organizare a discursului, indifferent de continutul acestuia. Este extrem de semnificativ principiul (logic) potrivit caruia “falsul implica orice”. Altfel spus, plecand de la premise false si rationand ireprosabil poti ajunge la concluzii adevarate. Totodata un alt principiu (logic) afirma ca “adevarul implica cu necesitate adevar”. Deci, daca pleci de la premise adevarate si gandesti corect, vei obtine intotdeauna adevarul. Newton a reusit sa explice sistemul solar plecand de la o singura premisa: intre corpuri se exercita forte de tip conservativ. Restul a fost matematica pura accesibila azi unui elev de liceu. Inseamna asta ca un elev de liceu este egalul lui Newton? Alt exemplu. Intrebat fiind de Paul Valery care a fost odiseea descoperirii teoriei relativitatii, Einstein a raspuns: ”de la 16 ani ma gandesc cum ar arata lumea daca as privi-o calare fiind pe o raza de lumina”. Intreaga teorie a relativitatii restranse este reductibila la o singura premisa: lumina are viteza constanta indiferent de referential. Restul este matematica de nivelul claselor V-VIII. Ceea ce incerc sa va spun este ca gandirea creativa nu este in niciun caz logica.
Oricat ar parea de ciudat, gandirea matematica genuina este cu totul diferita de constructivismul logicist. Exista adevaruri matematice care, odata enuntate - cu titlu de intuitii, e adevarat, au asteptat un secol pana sa fie demonstrate. Unele asemenea intuitii au fost infirmate dar s-a facut dovada ca mintea matematicianului functioneaza dupa reguli speciale, straine principiilor logicii. Matematica, stiintele, au putut progresa tocmai pentru ca au lasat logica in spate. Da, logica vine din urma si pune lucrurile in ordine, le organizeaza in discurs. Motorul cunoasterii si substanta acesteia stau insa in alta parte. Marea provocare pentru logicienii contemporani a fost reconstructia stiintelor, a matematicilor. Logica s-a deschis deci spre stiinte, spre matematici (pe care a incercat sa le intemeieze), spre filozofie. Ea ramane indispensabila gandirii pentru ca, intr-un sens, materializeaza gandirea insasi (o parte a ei). Raspunde nevoii de ordine a omului, sistematizeaza cunostintele dar nu creeaza continut. Este stearpa. Numai in acest mod ea poate fi privita ca o unealta a cunoasterii.
(continua)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere2. Dumneavoastra spuneti: „Un dobitoc este un om lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ.” N-am inteles daca aceasta este o premisa in rationamentul dumneavoastra sau o simpla definitie. Nu o pot considera definitie intrucat inteligenta sau bunul simt nu sunt la randul lor definite. Ar fi si greu, recunosc. Pot considera insa ca propozitia respectiva constituie una din premisele rationamentului dumneavoastra. Aceasta premisa va apartine in totalitate. Continutul ei n-are legatura cu logica. In asta consta esenta logicii: daca sunt de accord cu premisele (sau daca premisele sunt corecte) concluzia va fi corecta.
RăspundețiȘtergereIn al doilea rand. Daca dumneavoastra ati fi spus: “: „Un dobitoc este un om lipsit de inteligenţă si de bun-simţ” propozitia ar fi avut sens din punct de vedere logic intrucat calitatea de dobitoc se dobandea prin cumulul celor doua absente: inteligenta si bunul simt. Premisa avea oarecare consistenta din punct de vedere formal. Numai ca, spunand „Un dobitoc este un om lipsit de inteligenţă sau de bun-simţ.” dumneavoastra spuneti de fapt: “un dobitoc este un om lipsit de inteligenta” si, totodata, “un dobitoc este un om lipsit de bun simt”. Din modul in care ati redactat rationamentul rezulta inca o data ca propozitia nr. 3 are caracter de premisa (in sensul ca nu este derivata din primele doua). Rezulta cat se poate de clar ca din punct de vedere formal dumneavoastra afirmati ca “un om lipsit de inteligenta” este echivalent cu “un om lipsit de bun simt” ceea ce, desigur, este absurd. Interesant, nu?
In al treilea rand. Dumneavoastra spuneti: “Cum pot să demonstrez o pretenţie pe care nu am emis-o încă?” Eu nu faceam decat sa anticipez ca nu veti putea demonstra logic ca Hades este un dobitoc. Motivul am incercat sa-l dezvolt mai sus: logica este impermeabila la judecatile de valoare. Pe calea logicii nu–ti poti verifica premisele. Or, calificarea “dobitoc inseamna sa n-ai inteligenta sau bun simt” ramane o premisa a carei valoare de adevar nu are legatura cu logica. O primesti ca atare sau nu. In sfarsit, daca micul meu joc cu timpurile verbului v-a displacut, imi pare rau.
1. Premizele tuturor marilor teorii ştiinţifice trec printr-o sită de verificări înainte de a fi asumate. Înainte de a lua ca bună o intuiţie, omul de ştiinţă serios se află într-o "stare de verificativitate", în care cercetează dacă nu cumva există vreo altă certitudine din sistemul lui de gândire cu care intuiţia cea nouă să se afle în răspăr. Iar această verificativitate este mijlocită de logică. Cum vă explicaţi dumneavoastră că premizele lui Einstein sau Newton nu sunt uşor de zdruncinat? Pentru că au depus timpul şi energia suficiente pentru a verifica compatibilitatea logică a premizei cu tot ce ştiau ei până atunci, iar din sudoarea minţii lor s-a plămădit un scut împotriva criticii facile.
RăspundețiȘtergereAsta unu' la mână, doi: dacă la o certitudine s-a ajuns pe cale intuitivă, nu înseamnă că nu formează la rândul ei concluzia unei demonstraţii, nu înseamnă că este fundamentul cunoaşterii - roca dură în care odată ce s-a nimerit nu se mai poate avansa. Diferenţa între cunoaşterea intuitivă şi cea discursivă nu este una de prezenţă/absenţă a unui lanţ logic - el există în ambele cazuri -, ci de conştientizare a parcurgerii acestui lanţ.
E un raspuns decant cu care aunt in princioiu de acord. Cred ca acordati prea mult credit stiintei. Dar asta nu are legatura cu subiectul dezbaterii.
RăspundețiȘtergere