Proiecte inteligente

După ce consum alcool universuri întregi se deschid către mine spre a fi exprimate. Da, acele lucruri care, lucid fiind, se dedau atât de zgârcit glasului meu, deşi el scrutează cu ardoare după ele în muţenie, doar ce am consumat un strop din licoarea conferitoare de senilitate şi mi se încadrează în cuvintele cele mai potrivite: cuprinderea le este universală şi adâncă, fluenţa-le absolută, oratorica sălbatică şi ritmul serpentin, iar memorabilitatea fondatoare de cult. E ca şi cum cele mai cumplite fiare ale pustiei ar veni lângă mine cu blândeţe şi mi-ar întinde capul ca să le mângâi.

În pofida acestei grandori, ebrietatea aduce cu sine faptul că vorbele ce le produci se evaporă cu uşurinţă din memorie. Ce de mari opere literare s-or fi pierdut prin beţie, deşi prin beţie au fost zămislite. De aceea îmi propun să mă îmbăt, dar nu oricum – voi lua cu mine un asistent, un prieten care va rămâne lucid pe toată durata beţiei mele, cu hârtie şi creion în mână, şi va înregistra tot ceea ce vorbesc. El va fi scribul meu, robul din umbră pe a cărui durere de oase se va clădi toată măreţia mea literară. Glumesc desigur, nu tratez pe nimeni ca rob. Însă proiectul meu se va sprijini pe acest om. Şi, indubitabil, pe o sticlă de băutură bună (că doar nu îmi tratez gâtlejul cu borhot).

Atât de mare e darul literar al beţiei, şi totuşi se ţin atâtea beţii ce nu fructifică acest dar, ci doar pe cel al veseliei.