Cercare de voroavă asupra omului

Văd în jurul meu oameni care sunt afectaţi de urâţenia acestei lumi, dar a căror personalitate este prea timidă şi oloagă pentru a ridica pretenţia unei schimbări. Şi mai văd în juru-mi oameni care, în ciuda faptului că au o alcătuire lăuntrică de învingători, nu fac niciun pas spre a schimba lumea, deoarece sunt insensibili la vitregia ei şi sufletul lor nu are nicio năzuinţă către bine şi frumos. Ceea ce necesită omenirea şi îi lipseşte este un om care să aibă şi mânia arhanghelului şi sfinţenia căilor sale. Are nevoie de un om cu vocaţie de vânător de fiare. Desigur că există oameni cu intenţii nobile care se şi strofoacă în numele idealurilor lor. Dar niciunul nu are acel patos justiţiar autentic, acea fibră interioară la manifestarea căreia oamenii josnici să se retragă cu spaimă în văgăunile din care au venit. Ba mai mult, toţi găsesc scuza că este civilizat doar să îi dojeneşti politicos şi diplomatic pe şerpi. Ceea ce este greşit – şerpilor trebuie să li se zdrobească capul cu pietre; a fi civilizat presupune datoria de a lovi energic în inima barbariei. Toţi oamenii cu intenţii nobile pe care îi văd sunt nişte impotenţi care îşi şi încropesc scuze necinstite pentru impotenţa lor.