O incercare ortodoxa de (a)moralitate

Binele si raul sunt proprietatile unei actiuni de a ajuta respectiv dauna realizarii scopului ultim si suprem din Univers. Deci pentru ca moralitatea absoluta sa existe, trebuie sa existe un scop universal, spre care tot ce exista sa tinda sa-l indeplineasca. De aici se deduc doua afirmatii, care se contrazic reciproc:

Scopul universal are nevoie sa fie stabilit. Stabilirea lui reprezinta savarsirea unei actiuni. Orice actiune are loc la un moment dat in Timp. Moralitatea, pentru ca sa fie absoluta, trebuie sa fie valabila in orice moment din Timp. Inseamna ca actiunea de stabilire a scopului universal are o valoare morala. (1)

Desi stabilirea scopului universal are ca finalitate scopul universal, ea nu are ca scop scopul universal, deoarece ea a fost facuta inainte ca scopul universal sa existe, din moment ce ea insasi ii da nastere. Deci stabilirea acestui scop este o actiune amorala, deoarece nu are nici un scop. (2)

Paradoxul este evident - afirmatiile (1) si (2) se contrazic. De aceea scopul universal nu poate fi stabilit, deci nu exista. Daca nu exista un scop universal, nu exista Bine si Rau.

Sa staruim totusi un pic asupra demonstratiei - sa presupunem prin reducere la absurd ca stabilirea scopului ultim si suprem din Univers este o actiune de sorginte supranaturala:

Scopul este in mod exclusiv apanajul unei entitati rationale. Entitatea rationala si supranaturala este divinitatea. Deci stabilirea scopului universal poate fi infaptuita doar de catre divinitate. Insa sa vedem: stabilirea unui scop reprezinta o actiune, deci cand divinitatea stabileste Marele Scop, ea savarseste o actiune. O actiune are patru conditii suficiente: un obiect care actioneaza, un obiect asupra caruia se actioneaza, un moment al actiunii si un tip de actiune. Obiectul care actioneaza in cazul actiunii noastre de stabilire a standardului de moralitate este divinitatea. Cel care sufera actiunea este Universul.

Si se pare ca am ajuns iar la un paradox, intrucat Natura si Supranatura nu interactioneaza niciodata. E suficient un singur moment din Timp in care fenomenele celor doua lumi sa se intreteasa, pentru ca ele sa se confunde si sa devina una si aceeasi lume. De aceea divinitatea nu poate actiona asupra Universului in vreun fel in care sa nu-si piarda conditia supranaturala.

Divinitatea se sustrage Timpului si Spatiului lumii naturale. In momentul in care savarseste o actiune asupra lumii naturale, este contaminata cu temporalitate si spatialitate si isi pierde astfel caracterul divin. Iata deci al doilea paradox pe care il comporta reducerea la absurd pe care am facut-o.

Deci divinitatea nu poate stabili un scop in Univers. Atunci nu exista un scop care sa sanctioneze faptele care ii sunt potrivnice sau sa le aprobe pe cele prielnice. Inseamna ca nu exista Bine si Rau.

Ceea ce demonstrez in acest articol, incercand sa folosesc o desfasurare logica limpede si completa, este ca nu exista Bine si Rau. In trecut am mai scris 2 articole legate de moralitate. In primul dintre ele, care a fost un experiment, am indicat criteriul de moralitate absoluta. Insa a fost un experiment, un argument construit necorespunzator canonului logic. In al doilea articol am indicat faptul ca nu exista moralitate absoluta, insa, iarasi, demonstratia nu a fost temeinica.