Omul, aflat intre Viata si Moarte

Dogmele religioase, ideologiile politice, curentele artistice, moda sau tehnologia sunt manifestari spirituale de masa pe care majoritatea adeptilor lor si le pot insusi doar de forma, adica pot fi influentati de catre ele doar superficial. Adica actiunile esentiale la care putem reduce viata unui om stabil si devenit ca individ nu sunt decise decat de catre constitutia sa etica, iar ideologiile colective la care el este partas doar ii intaresc sau domolesc actiunile, nu pot sa i le rastoarne.

Spre exemplu, daca un om nu are cu cineva cunoscut pe Internet aceeasi traiectorie in linii mari cu cea pe care ar fi avut-o daca l-ar fi cunoscut in realitatea non-virtuala, toate relatiile sale cu oamenii sunt de suprafata, altfel spus este un om superficial. De asemenea, daca un om nu poate judeca si conclude corect asupra legaturii spirituale care s-a inchegat intre el si cineva cunoscut pe Internet, este un om superficial, iar relatiile cu asa zisii prieteni ai sai nu valoreaza nimic. Internetul este doar un instrument, aliniamentul moral al faptelor savarsite utilizandu-l nu vine din el insusi ci din caracterul celor care il manuiesc.

Uraniul poate fi folosit pentru fabricarea armelor nucleare, care seamana moarte si ruina peste o intreaga civilizatie intr-o zvacnire de clipa. Dar energia uraniului este si o sursa a vietii, intr-atat de puternica cum este a mortii, intrucat poate alimenta omenirea, printr-o cantitate mica de substanta folosita in centralele nucleare, cu curent eletric, element care asigura caldura si lumina, indispensabile traiului pe Pamant. Iata cum un lucru poate fi de o parte a moralitatii intr-aceeasi masura in care este in partea diametral opusa. De unde rezulta ca moralitatea nu rezida in unealta, ci in cel care o foloseste.

A privi Internetul ca pe o catacomba in care salasluiesc indivizi perversi, sinistri si inhibati, in cautare doar de castiguri frauduloase sau relatii sexuale usoare, negandu-i formidabila capacitate de a lega punti peste mari si tari intre oameni, este la fel de grav ca si a nega orice sursa de viata si de lumina sub pretextul, intemeiat de altfel, ca este o la fel de puternica sursa de moarte si intuneric. Acelasi lucru este valabil si cu Biserica, a carei natura bicisnica nu provine din colectia de invataminte crestine, ci din cei care le predica rastalmacit pentru a-si consolida mai bine pozitia de putere si din hoardele de prozeliti, care in fanatismul lor frivol ii urmeaza orbeste pe liderii lor spirituali. Toate acestea se datoreaza faptului ca omul, in general, obtuz mintal cum este, nu poate asimila continutul intelectual, de o incontestabila noblete, care le-a fost insusit marilor ideologii de catre cei care le-au creat, ci doar il idolatrizeaza tampeste pentru ca valul social in care a fost prins la randul sau il idolatrizeaza tampeste.

Si trebuie sa indic marea bucurie care te incearca, cand apucandu-te sa-ti asterni pe hartie gandurile, ajungi, fluent, involuntar si suprinzator, sa intelegi si sa demonstrezi o idee pe care de mult timp o cunosti insa pe al carei sens nu il vedeai. Astfel ca eu, punandu-ma acum sa vorbesc despre Internet si ce ma deranjeaza la felul in care il percep oamenii datorita prostiei lor, ajung la o idee de-a lui Thomas Mann din "Muntele vrajit", pe care demult ma straduiesc sa o inteleg:

"-[...] singurul fel pios de-a contempla moartea in chip esential si fara inflorituri consta in a o intelege, a o percepe ca pe o parte, ca pe o implinire si ca pe o conditie sacra a vietii, dar nu - ceea ce ar fi contrarul sanatatii, nobletii, ratiunii si fidelitatii - nu s-o separi de viata, sa i-o opui sau chiar s-o transformi intr-un argument impotriva ei. Cei vechi isi impodobeau sarcofagele cu simboluri ale vietii si ale fecunditatii, si chiar cu simboluri obscene - sacrul confundandu-se adesea cu obscenul in religiozitatea antica. Acesti domni stiau sa cinsteasca moartea. Caci moartea este demna sa fie respectata ca si leaganul vietii, ca si sanul matern al reinnoirii. Dar opusa vietii si separata de ea, devine un spectru, o hidosenie - si chiar mai rau. Deoarece moartea ca act spiritual de sine statator este o forta foarte imorala, a carei putere de atractie este extrem de puternica si fara indoiala ca pentru spiritul uman ar fi cea mai groaznica ratacire daca ar incerca sa simpatizeze cu ea."


[Thomas Mann - "Muntele vrajit" - pag. 32, vol. II, Ed. Pentru literatura (Biblioteca pentru toti), 1969]