In sfarsit am demonstrat ce mult am ravnit sa demonstrez: ca adevarul este obiectiv si absolut. Demonstratia este printre cele mai simple cu putinta: atat "adevarul este subiectiv" si "adevarul este relativ" sunt afirmatii paradoxale, deoarece caracterul lor este unul obiectiv si absolut, in timp ce chiar ele afirma ca nu exista asa ceva. Daca "adevarul este subiectiv" e o afirmatie adevarata, inseamna ca "adevarul este subiectiv" este, ca orice alta afirmatie, subiectiva. Daca e subiectiva, isi pierde valoarea de adevar, ceea ce inseamna ca adevarul este obiectiv. Analog pentru "adevarul este relativ".
Problema asta e asemanatoare (daca nu chiar identica) cu paradoxul mincinosului - "propozitia aceasta este falsa" e o propozitie care se autocontrazice.
duminică, 16 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"Daca e subiectiva, isi pierde valoarea de adevar, ceea ce inseamna ca adevarul este obiectiv"
RăspundețiȘtergereNu vad de ce orice afirmatie trebuie in mod necesar sa fie evaluata in acest fel. Dupa rationamentul tau, ajungem la concluzia ca subiectiv inseamna in mod necesar fals. Ceea ce nu cred ca este cazul.
Pe de alta parte, daca exista Adevarul obiectiv si absolut, discutia nu poate fi decat cel mult in marginea acestui Adevar. Cand vorbesti despre adevar, care sunt parametrii, care e contextul? Este vorba despre adevarul corespondenta, adevarul coerenta, sau adevarul reliabilist? Vorbesti din perspectiva Internalista, sau Externalista? In virtutea caror conditii este o propozitie adevarata? Se poate spune despre eventualele conditii ca sunt obiective?
Strawson a spus la un moment dat ca ceea ce face ca o propozitie sa fie rationala si rezonabila este faptul ca respecta procesul inductiv. Nu voi detalia acum problemele inductiei, dar presupun ca-ti sunt cat de cat familiare. De altfel, daca inductia este cea care da caracterul rezonabil al unei propozitii, intrebarea e "de ce ar trebui sa ne pese daca o propozitie este sau nu rezonabila?".