Despre luciditate

Luciditatea este ca o depunere de lava. Focul lichid pe care Pamantul il scuipa din maruntaie, racindu-se la contactul cu atmosfera, se intareste peste stratul precedent, iar stratul care ii urmeaza sufera acelasi destin. Un om lucid are o minte in care se petrece acelasi tip de desfasurare - pe masura ce un gand se infiripa si se coace, un alt gand se pregateste sa ii ia locul pentru a-l analiza. Luciditatea este o intrecere a mintii de a analiza ceea ce analizeaza. Opusul ei, senilitatea, ar fi abandonarea fiintei in trairea produsa de un succes al ratiunii, traire care, in mod ironic, desi provine din ratiune, contravine principiului ratiunii - anume legatura cu realitatea. Trairea acapareaza contactul fiintei cu realitatea si face din fiinta prizonierul propriului ei vis. Rolul luciditatii este de a preveni ca muncile ratiunii sa se transforme in sentimente, deci de a preveni un somn periculos, de a mentine mintea intr-o stare de suspiciune si vigilenta pentru ca nimic sa nu ii perturbe matrimoniul cu realitatea.