sâmbătă, 26 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
"Cuvântul, vehicul purtător al spiritului, brăzdarul scânteietor al progresului"
Comentarii recente
Istoria acestei sticle din oceanul digital
-
►
2014
(14)
- ► septembrie (1)
-
►
2013
(17)
- ► septembrie (2)
-
►
2012
(40)
- ► septembrie (3)
-
►
2010
(56)
- ► septembrie (4)
Căprării
- aforism (34)
- arhitectura (3)
- citat (13)
- filozofie (140)
- frivolitati (13)
- impresii (5)
- istorie (15)
- poezie (42)
- traducere (5)
Locuri unde s-ar putea sa merite sa aruncati un ochi
-
-
-
Cultura ca ritualAcum 2 ani
-
Conservatorism pentru eternitateAcum o săptămână
De ce?
RăspundețiȘtergereCare este esenţa prostituţiei? A întreţine relaţii sexuale dintr-un interes material. Interesul clientului este plăcerea fizică, cel al prostituatei banii (sau produse în natură dacă ne situăm în Africa). Ambele sunt interese materiale.
RăspundețiȘtergereŞi ar mai fi o explicaţie: raportul sexual cu o prostituată este de fapt un imens act sexual colectiv, la care participă toţi foştii ei clienţi şi fostele prostituate la care au fost aceşti clienţi ş.a.m.d. Este o comuniune sexuală vulgară, în care rolurile se confundă – nu mai contează cine plăteşte şi cine e plătit, bărbatul este contaminat de caracterul de obiect al femeii.
Îţi mulţumesc pentru întrebare şi, dacă nu ai un răspuns, te invit să mai pui şi alte întrebări sau să faci comentarii de conţinut.
Placerea fizica? Oare? Eu unul as paria pe un soi de placere mai subtila decat cea fizica, chiar daca este ingemanata cu aceasta. Eu cred ca singurul interes material este cel al prostituatei, cu ochii pe ceas si cu gandul ca banii sunt deja tandru depozitati pe noptiera.
RăspundețiȘtergereSi daca dupa tine raportul sexual cu o prostituata este o orgie invizibila cu toti fostii ei clienti si colegele ei de breasla(imaginea asta nascocita de tine este superba, are un aer de sfarsit de lume, ca intr-un fel de antimantuire colectiva, o anti-parousia), cum numesti actul sexual cu o prietena care a avut 10-15-30... de parteneri inainte? Nu e aceiasi treaba? Ai ideea cu cati se fut fetele de azi si vice versa?
Cred ca situatia este naclaios de imorala pe orice fata ai lua-o: prostituata pe bani si curva pe capricii, care e diferenta morala?
Recunosc că am sacrificat, de dragul aerodinamicii, rigoarea intelectuală a aforismului pe care l-am dat. Mai exact, am pus semnul egal între "cei care merg la curve" şi "cei care merg la curve pentru plăcere pur fizică", dat fiind că această din urmă categorie formează majoritatea zdrobitoare a primei categorii şi că este eşantionul cel mai reprezentativ pentru ea. Dar, recunosc, câţiva dintre oamenii care fac uz de serviciile prostituatelor o fac şi din alte motive, unele dintre ele fiind de-a dreptul poetice. Poţi să mergi la curve doar ca să încerci acea plăcere histrionică de a face ceva ce nu ai face nici în ruptul capului. Să te pui de-a curmezişul propriei tale naturi fundamentale. Acesta e un exemplu, mai sunt şi altele.
RăspundețiȘtergereŢin să remarc că analogia pe care ai făcut-o imaginii mele cu sexul colectiv nu este tocmai adecvată. Mântuirea/parousia sunt evenimente singulare, care au la bază acţiunea şi ieşirea brutală dintr-o uniformitate, sunt o rupere de ritm - transfigurarea unei istorii întregi aflate sub zodia pierzaniei, în timp ce acest sex colectiv de care vorbesc eu se petrece de mii de ani încoace fără nicio variaţie. E poate o anti-spovedanie, o anti-rugăciune, o anti-mergere la biserică, o anti-făcut cruce când eşti în autobuz şi treci pe lângă o biserică.
Cât despre actul sexual cu o parteneră cu o experienţă consistentă, sunt toate şansele să fie echivalentul unui act sexual profesional, de tip prostituată-client. Dacă ea a avut 10, 15, 30 de parteneri înseamnă că nu e mare lucru de sufletul ei, iar dacă mie, proaspătul ei partener, nu-mi repugnă bogăţia istoriei ei sexuale, înseamnă că nu e mare lucru nici de sufletul meu, prin urmare relaţia noastră este una pur trupească. Există, probabil, şi excepţii de la această regulă, însă cu siguranţă sunt foarte rare. Şi nu, nu am noţiunea frecvenţei cu care persoanele de sex feminin, de vârstă tânără şi contemporane cu noi întreţin raporturi de natură sexuală.
Într-adevăr, nu e nicio diferenţă morală între prostituata pe bani şi curva pe capricii, deşi nu înţeleg foarte clar ce este o curvă pe capricii, doar bănuiesc.
Greseala imi apartine: exista o redemptiune colectiva, o salvare universala la teologul Origen. Se cheama apocatastaza, momentul de restuarea originara a intregii omeniri pe fundamentele bune de la inceput, un fel de suprema parousia. Bineinteles ca ideea a fost anatemizata drept eretica la vremea ei. Ce te faci fara cainta si fara riscul de a ajunge forever in Iad?
RăspundețiȘtergereIdeea pe care am vazut-o la tine era un fel de a antiapocatastaza: in loc de adevarata comuniune, una invertita si perversa. Cred ca analogia tine mai bine acum.
Sunt multe ratiuni pentru care barbatii merg la prostituate, dar soiul celor care se duc pentru desfrau e mult mai rar decat crezi tu. Unii au neveste bolnave, altii prefera sa isi satisfaca poftele cu o necunoscuta in schimbul unor bani decat sa comita un adulter pagubos pentru constiinta lor prin a-si "trage" o amanta stabila (care functioneaza ca o antisotie: curva este expeditiva, nu se ridica la statutul unei amice), altii sunt complexati, unii au defecte fizice demne de toata compatimirea, dar cei mai multi provin din relatii serioase, unii casnicii, care s-au sfarsit dezastruous pentru constitutia lor morala. Sunt foarte multi tipi scarbiti de curvele obisnuite care prefera in schimb serviciile unor escorte. Sunt si tampiti de varste mici care iau totul ca pe o gimnastica rutiniera. Iar placerea pe care ti-o ofera prostituatele functioneaza ca un medicament pentru frustrari, dezamagiri, nemultumiri, probleme.
Nu ii justific pe tipii care fac chestiile astea, dar, cu exceptia unor cretini (care se culca usor cu femei si fara mijlocirea banilor), sunt o multime de indivizi in banca lor.
Problema ramane: escortele sunt tenebroase in cele mai multe cazuri, dar fetele care au o anumita frecventa in a se culca cu barbati (si care sunt poate colege cu tine) de dragul unei iesiri in club, a masinii in care sunt conduse acasa, pe un cico, o pizza si o pereche de pantofi de la Zara, ce sunt? Capriciile lor abjecte le face mai putin rele decat curvele? Dar oare nu sunt si ele curve?
Cred că nu ţine nici acum analogia ta. Poate că nu am explicat iniţial aşa cum trebuie de ce nu ţine. Reiau: în timp ce comuniunea sexuală de care am vorbit eu este o ordine de lucruri, apocatastaza, parousia, mântuirea, redempţiunea desemnează o schimbare între ordini de lucruri. Apocatastaza este potrivită ca analogie inversă unui eveniment în care o lume preponderent morală devine desfrânată, nu desfrâului care decurge din această devenire.
RăspundețiȘtergereAcum să revenim la problema principală, de ce merg bărbaţii la curve. Eu am încercat să determin în ce SCOP merg bărbaţii la curve, în timp ce tu încerci să determini ce CONDIŢII îi fac pe bărbaţi să meargă la curve. Două lucruri diferite, scopul şi condiţia. Tu mi-ai enumerat acolo o serie de factori care condiţionează mersul la curve, însă, în mod ironic, scopul în sine al tuturor acestor tipuri masculine este unul şi acelaşi: plăcerea fizică, nesancţionată de considerentul moral al transformării omului în obiect.
Iar în privinţa ultimei tale întrebări, sau mai bine spus ultimului tău sistem de întrebări, răspunsul este, în mod evident, da - aceste fete/femei sunt tot curve.
Si inca niste curve de o calitate mai josnica, intrucat, spre deosebire de celelalte, sunt ipocrite - cosmetizeaza trocul.
RăspundețiȘtergereEXACT ACESTA ESTE SI PUNCTUL MEU DE VEDERE! Aceste jalnice falseturi sexuale sunt mai oribile chiar decat ce face prostituata clasica. Gandeste-te asa: de curve a avut parte si Ghilgames, de mesaline si patricienii Imperiului; nu exista fapta culturala fara prezenta tarfei pe bani sau bunuri, a prostituatei ca institutie sociala. Oriunde iti intorci capul in trecutul Europei, in orice moment istoric, prostituata isi avea un rol bine determinat. Dar in prezent prostituatele, dansatoarele la bara, escortele de lux, traseistele sunt puse la coltul societatii (in trecut, erau aparent expulzate la marginea orasului, in afara societatii), vazute ca niste paria fara respect de sine, supusele unor animale de barbati, niste brute care exploateza FEMEIA.Feministele dispretuiesc adesea prostitutia. Tii minte tema filmului Pretty Woman? Prostituata trebuie salvata intr-un fel, adusa la suprafata de societatea de consum, integrata, nu iertata. Dar curvele odioase, ele unde sunt? Nu ti se pare ca femeiustile de azi sunt la acelasi nivel moral cu aceste prostituate, dar pozeaza in femei respectabile, doamne, printese, sotii, mame? Nici nu ar trebui sa schiteze o grimasa in fata escortei. Mi-aduc aminte de unele amice care se culcasera cu zeci de barbati aiurea (deseori din curiozitate, adesea pentru iesiri, avantaje marunte, rareori din autentica placere orgasmica, dupa cum ele insisi recunosteau), dar se crispau de scarba in fata idei de a te prostitua. Ce sa mai zic de acele femei care isi inseala ocazional prietenii oficiali, dar se considera de un miliard de ori mai bune decat the dirty hookers? Aici este buba mea.
RăspundețiȘtergereCred că această turnură a istoriei prostituţiei de care vorbeşti tu face parte din turnura istoriei unui fenomen mai cuprinzător, şi anume istoria pudorii. De-a lungul timpului, omul a devenit din ce în ce mai ruşinos faţă de propriul său trup, cel puţin pe plan nominal-public. Europa a fost mai avansată faţă de Asia din acest punct de vedere, ba chiar sunt tentat să zic că Asia nu a schiţat niciun gest în acest sens până la contactul ei profund cu Europa. În filmul "The Last Emperor" (1987, Bernardo Bertolucci), există o scenă, situată cronologic la începutul secolului XX, în care unui împărat al Chinei în vârstă de 3-4 ani îi sunt mirosite fecalele de către un slujitor special pentru a stabili care masă i-ar cădea mai bine la digestie. Europa secolului XX nu ar fi tolerat, în retorica ei publică, nici în ruptul capului o asemenea lipsă de pudoare şi o asemenea înjosire a individului. Motivul principal pentru adeziunea Europei la pudoare este, cred, capitolul Genezei din Biblie, în care Adam şi Eva, odată ce se înfruptă din Pomul Cunoaşterii, simt nevoia să-şi treacă o frunză peste bijuterii. Prin urmare, Europa, în calitatea ei de continent fundamental creştin, asociază devenirea întru discernământ moral (şi ea consecventă mâncării Mărului) cu ascunderea părţilor ruşinoase. Deci, în viziunea europenilor, avântul către civilizaţie nu se poate realiza fără pudoare.
RăspundețiȘtergereApogeul acestei pudori este atins, probabil, în zilele noastre, şi de aici şi tendinţa de marginalizare a prostituatelor, simbol al neruşinii. Cred însă că menţiunea ta "Oriunde iti intorci capul in trecutul Europei, in orice moment istoric," este greşită. Marginalizarea curvelor a început odată cu dominaţia creştinismului, deci odată cu adoptarea creştinismului ca religie oficială de către Imperiul Roman. Ca o paranteză, e curioasă o perioadă din istoria Europei numită Pornocraţia Papală sau Saeculum Obscurum, care a ocupat prima jumătate a secolului X, în care Vaticanul era tot numai o orgie şi curvele erau la putere.
Cât despre buba ta, cred că ar trebui să reconsideri dacă merită să o ai. Până la urmă, atât femeile sincere în curviştenia lor, cât şi cele ipocrite, sunt tipuri umane (las o mică pauză înaintea cuvântului "umane", ca şi cum nu prea mi-ar veni să le atribui această trăsătură) care se află foarte jos şi în legătură cu care lucrurile sunt foarte clare. Nu văd de ce ar trebui să ai această bubă - pentru că nişte femei ating monumentalul prin ipocrizia şi obrăznicia lor? Mie întotdeauna mi s-au părut atât de înapoiate aceste specimene, încât, în mod ironic, în loc să fiu cutremurat de indignare şi dezgust, s-a petrecut exact efectul opus, şi anume am fost lipsit de senzaţia că ele există.
Eu raman la ideea mea: marginalizarea se facea atat fizic, cat si mental. Fie erau remise cultelor pagane, metamorfozate in preotese, fie jucau un rol strict pragmatic (in porturi, la marginea cartierelor rau famate), prostitutiei i se acorda o functie, un rol, chiar daca vremea crestinitatii le-a atins cu un stigmat (dar concedandu-le sansa iertarii si sfinteniei). Astazi prostituata joaca cel mult rolul utilitarist din vechile taverne, dar, fara a fi condamnata, locul ei este unul perfect absent. Despre ea nu se vorbeste de nici un fel. Crestinismul a vorbit excesiv si pe larg despre sex, ba chiar cu o lucidiate de mari desfranati. Michel Foucault a dedicat un prim volum din Istoria sexualitatii acestui subiect palpitant.
RăspundețiȘtergereIn fine, buba mea are o origine personala, o sursa biografica care ma roade. Aprecizie indiferenta ta, dar nu o pot impartasi.
Foarte bine faci ca ramai la ideea ta, pentru ca, la urma urmelor, trebuie sa-mi cer scuze - nu sunt avizat sa ma pronunt pe marginea istoriei prostitutiei. Habar nu am cand au inceput sa fie marginalizate prostituatele. Mi-am dat cu parerea ca un neavizat.
RăspundețiȘtergere