Adânc într-un codru

Adânc într-un codru se află un loc,
Spre care nu-i să ducă vreo cărare,
Pierdut de veacuri fără număr pare,
Iar om să nu-l fi colindat deloc.

Un trist mister purtat e de o boare,
Aminte-aduce de glas-unui proroc,
Sub scoarţe aruncat din nenoroc
Şi pus să ţină pururi cuvântare.

Păgâne fluiere se-aud departe;
Ciudat cântarea lor umple văzduhul,
Ciudat e jocul lor sucit si iute -

Viu şi vesel, şi totuşi despre moarte.
Jur-împrejur ceaţa-şi împrăştie duhul,
Iar crengi şi frunze se-mpletesc tăcute.

(În caz că dăjtepţii dintre voi se întreabă, sonetul acesta a fost inspirat de titlul unei melodii de la Summoning, trupă de black metal cu subiecte lirice preponderent din universul literar J.R.R. Tolkien. Titlul melodiei este "Long lost to where no pathway goes" - în traducere ar veni "De mult pierdut, spre care nicio cărare nu duce".)