Demagogului din prefaţă-mi

De voi fi poet şi tomului cu slavă
Te vor ruga a-i face uvertură,
Te ştiu de-acum cum calp vei da din gură
Numit fiind să îmi dedici voroavă.

Vorbi-mă-vei de nobilă alură
Sau de-a cerescului condei ispravă
De-or crede toţi pătruns că eşti de-o lavă
Când te-ntreţii-n privat cu-a mea lectură.

Că vidul ai în cap să nu se vadă
Tu ce gândea zdrobeai fără de milă,
Şi-acum te-arăţi în nobilă cruciadă

În contra celor ce cultura-mpilă,
De-naltă jertfă vrând a da dovadă.
Deşi sunt mort te văd, lichea labilă.