Puterea şi adevărul

Un gânditor adevărat nu poate fi un mascul alfa.

Pentru a fi un mascul alfa trebuie să fii în stare să îi cucereşti pe cei din jur cu personalitatea ta, iar în acest sens nu este suficientă o personalitate puternică, ci este necesară şi capacitatea de a le da celor pe cale să fie dominaţi senzaţia că forţa ta interioară este de partea lor, că nu este menită să îi primejduiască în vreun fel. Unul din mijloacele principale de a-ţi opune lumea este sinceritatea, deoarece le ruinează oamenilor iluziile pe care şi le-au făurit despre ei înşişi şi pentru că dezvăluie fisuri în retorica lor publică, fisuri care le periclitează situaţia social-materială. Aşadar, sinceritatea este percepută ca o primejdie de către oameni şi a fi sincer în relaţiile cu oamenii zădărniceşte efortul de a-i face să te perceapă ca pe un aliat. Iată deci: pentru a fi un mascul alfa trebuie să nu fii sincer cu oamenii, să îi minţi, direct sau indirect, explicit sau implicit, să te prefaci.

Acum haide să vedem ce presupune a fi un gânditor autentic şi chipul în care se află în adversitate cu faptul de a fi un mascul alfa. Un gânditor autentic nu este caracterizat doar prin capacitatea de a produce raţionamente de calitate, ci este şi un om a cărui gândire se oglindeşte în maniera sa de a se purta, care este unul şi acelaşi cu gândirea sa. Pentru ca un om şi gândirea sa să formeze un întreg trebuie să iubească adevărul. Ce este un om care o viaţă întreagă a supus reflecţiei problemele şi ciudăţeniile vieţii, a jonglat cu noţiuni şi abstractitudini, a cântărit şi învârtit cifre şi litere, s-a înconjurat de cărţi şi s-a întreţinut cu învăţaţi şi a făcut toate acestea suficient de îndemânatic încât să se cheme că are o minte puternică dacă nu simte în sinea sa nicio oprelişte când încalcă în schimbul a nimica toată adevărurile de bază ale sistemului său de gândire? Cu siguranţă nu gânditor. Gândac poate.

Nu poate exista un gânditor fără iubirea de adevăr. Dar un om care iubeşte adevărul, crezând una şi făcând aceeaşi, nu poate fi nesincer în relaţiile sale cu oamenii, sau o face când nu are încotro şi, în orice caz, fără tragere de inimă, nu aşa cum o face un mascul alfa - în vederea unei desfătări vane, deci în vederea unui lucru care nu este imperios necesar. Decurge de aici că un om nu poate fi şi un gânditor autentic, şi un mascul alfa.

Însă a nu se înţelege din aceasta că un gânditor nu poate întrupa idealurile virilităţii. Poate fi un tip sigur pe sine, fermecător, abil, cu o prezenţă marcantă şi în stare de fapte. Un gânditor poate avea aceste trăsături, însă în cadrul caracterului său ele nu pot fi de natură să subordoneze grupuri.