Poetul, culme-a zilei

Durerea-mi cea din suflet turnat-o-am în vorbe.
Cândva făcut-au unii aceasta chiar mai bine,
Şi poate-or zice alţii la fel şi despre mine
Cum despre ai vechimii rostesc şi eu acum.
Dar focul ce-arde-n pană-mi deja îl văd ca scrum,
Alături de-alte scrumuri ce-ntinse pe-o câmpie
Înnoadă o istorie numită Poezie
Şi-n care cel ce lucră cu pana taine sfinte,
Ţesându-le cu dânsa de aur lungi veşminte
De inima îţi geme la văzul lor sublim -
Această culme-a zilei e doar un anonim.