Mă dor darurile

Mă dor darurile care nu-mi rodesc –
Lăuntrici arbori vor să se dezvolte,
La cer să suie mari şi mândre bolte,
Ca-ntreg pământul s-ajungă de-l umbresc.

Degeaba-n sânu-mi cat să se revolte
Şi pielea-i moale cu jind o scrijelesc –
A lor viteze crengi la trunchi se-napoiesc
Şi-n loc de stele, frunze-au să recolte.

Şi ce-or găsi-n afara mea, în lume?
Ajunge-vor doar stâlpii unei biete case
Sau vor sfârşi ca cârjă unui nume.

Ca robi se vor căzni în ţeluri joase,
Visând în van la aştri şi la spume -
Al lumii preţ e funcţie de foloase.