Am citit recent un articol stiintific care anunta descoperirea de catre savanti a capacitatii creierului de a prezice consecintele unei decizii cu 10 secunde inainte de a fi luata. Descoperirea ar fi un argument pentru liberul-arbitru uman, dupa unii.
Creierul nu poate sa emita decat prezumtii in legatura cu evolutia unei situatii. El nu are o eruditie atat de puternica incat sa cunoasca perfect legile dupa care natura este guvernata si nici o capacitate suficient de potenta de calcul incat sa le pune in practica exact. El este limitat la a face supozitii in legatura cu felul in care decurge o actiune. Singura masinarie intelectuala suficient de puternica ca sa prezica corect evolutia unui sistem este Universul insusi. Universul este singurul lucru din Univers in care sunt stocate toate datele fizice ale Universului si singurul lucru care stapaneste perfect legile fizice care guverneaza Universul. Iar tot Universul este singurul lucru din Univers care poate sa coreleze aceste doua baze de date si sa obtina astfel cunoasterea destinului. Orice altceva mai mic decat Universul va avea o marja de eroare in a cunoaste complexul mecanism al cauzalitatii.
Realitatea, aceasta realitate atat de avida de precizie si de a fi o replica exacta a ei insasi, articuleaza destinul prin chiar faptul ca desfasoara destinul, iar omul si alte forme de trezire la constienta a realitatii pot sa constientizeze articularea de-abia dupa ce au trait desfasurarea. Niciodata inainte. De aceea omul nu are liber-arbitru.
Am mai scris un articol de acest gen - link.
sâmbătă, 4 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu