Critica intuitiei pure

Schopenhauer afirma ca dintre toate facultatile spiritului, intuitia este cea mai de pret si singura care ne poate ajuta sa suprindem realitatea obiectiv. Ba mai mult, odata ce am intuit o lege sau natura unui obiect, nu mai este necesar sa sprijinim afirmatia cu demonstratii rationale si logice. Condamna geometria lui Euclid ca fiind o absurditate stralucitoare pentru abundenta nejustificata de rationamente menite sa intareasca fapte vadit adevarate. O compara cu un om cu picioare sanatoase care prefera sa se ajute de carje pentru a merge.

Problema teoriei lui Schopenhauer este ca incredintand dezvaluirea adevarului unui aparat sentimental, mijlocirea ei nu va mai fi facuta dupa un factor absolut. Caci intre cele facute de oameni, intre cele simtite sau gandite de ei, nu se poate indica ce este potrivit si ce nu, cum din contra, se poate indica in legatura cu sententele pe care le emit. Afirmatiile oamenilor pot fi incadrate in categoriile de adevarat sau fals deoarece scopul lor este de a ilustra realitatea, in timp ce cum faptele atat interne cat si externe ale oamenilor nu au un scop dupa care sa se ghideze unanim, nu le poate fi stabilita eficienta in realizarea scopului si deci nici valoarea. Pentru ca valoarea unui lucru sa fie apreciabila, el trebuie sa aiba un scop. Daca orice produce intuitia noastra nu are nevoie de demonstratii, daca deci nu este fortata sa treaca printr-o vama universala, orice intuim nu poate fi negat. Iar tocmai de aceasta este alaturarea intuitiei sentimentelor gresita, deoarece implica ca toate afirmatiile produse de oameni au aceeasi valoare de adevar. Daca ar fi adevarat, ce rost mai au atunci dialogurile in afara de o meschina terapie personala? Ce rost mai are sa-ti prezinti opiniile daca stii ca ceilalti au sa le accepte daca le plac sau au sa le respinga daca nu, fara sa analizeze daca corespund realitatii? Ce rost are aceasta excitare afectiva reciproca daca ea nu tinteste nici o constructie, nici o arcuire grandioasa peste universurile egocentrice care formeaza grupurile umane?

"Iti respect opinia, dar nu sunt de acord cu ea."

Asta e cea mai gratioasa si in acelasi timp absurda metoda de a spune ca te caci in opinia cuiva. Daca ii respecti cuiva opinia esti automat de acord cu ea si iti modifici viziunea asupra lumii in conformitate cu ea. Orice afirmatie, cu caracter ori general, ori particular, este adevarata sau falsa. Nu ambele si nici niciuna dintre ele. ADEVARATA SAU FALSA. Nu exista adevar relativ. E un paradox. Adevarul este tocmai ce nu e relativ. El nu are nici timp, nici loc.

Intuitia nu este ceea ce zice Schopenhauer ca este. Ea nici macar nu este o facultate propriu-zisa, ci parte umbrita a rationamentului logic, o manifestare inconstienta a lui. Ea este o cautare a adevarului simultana cu cea constienta si are la baza acelasi mecanism. In momentul in care intuim ceva, noi vedem doar "the tip of the iceberg", cum se zice in lumea anglofona. Demonstratiile logice sunt pentru intuitie asa cum este pentru ganduri a le exprima - o articulare. Supunandu-se aceluiasi principiu ca si ratiunii si fiind ea insasi o forma de ratiune, avand deci un scop, acela de a reprezenta obiectiv realitatea, intuitia si adevarul pe care il produce pot fi confirmate sau infirmate si nu se scufunda in mocirla subiectiva a sentimentelor.