Dischizitie asupra determinismului

Daca exista un destin, este in starea lucrurilor ca el sa fie imposibil de cunoscut. Cu cat este mai apropiata o veriga de inceputul lantului cauzalitatii, daca este inlocuita, cu atat faza finala a lantului va fi mai diferita, ca atunci cand partea umbrita a unui con de lumina creste pe masura ce apropiem degetul de sursa. Pentru ca orice obiect din natura are ca proprietati numerice numere irationale, valoarea reala a acestor proprietati nu poate fi cunoscuta. Iar din aceasta cauza va exista tot timpul o mica diferenta intre valoarea reala a proprietatilor si valoarea aproximata de om. Ea va fi o zona enigmatica in sistemul cauzalitatii care va creste pe masura ce avansam in el, facand oricare faza din aceste sisteme imposibil de cunoscut dupa un anumit moment si improbabila inainte de acest moment. Aceasta perdea neagra, acest indice al ignorantei difera de la sistem la sistem. Putem afirma ca distanta dintre inceputul lantului si perdeaua intunecoasa este direct proportionala cu agitatia sistemului si complexitatea compozitiei sale chimice. Altfel spus evolutia lucrurilor este mai predictibila cu cat ele se afla intr-o mai mare stabilitate si cu cat sunt formate din substante mai simple si mai omogene. Perdeaua, pe care ochiul Stiintei n-o poate penetra, este motivul pentru care omul este condamnat sa simta ca are liber-arbitru, desi efectiv nu il are.