Reflectii bahice

Cand suntem beti gandurile prind un ecou placut: rasuna si se ciocnesc molatec de peretii mintii, pe care raman imprastiate, scurgandu-se delicios, ca un sirop suav de ciocolata pe o inghetata la cornet, in mijlocul toropelii de iulie. Ecoul! - acesta este unul din lucrurile cu care aburul bahic ne imbiba gandurile. Alcoolul incetineste intelectul, dandu-i voluptate in schimb, facand fiecare boare psihica, fiecare rebeliune a neuronilor, fiecare complot intru maretie al sinapselor, sa persiste si sa ramaie suspendate in constienta ceva mai mult.

Ma-ntreb ce a produs ideea de mai sus. Este oare infuzia alcoolica cea care mi-a facut ratiunea mai fecunda si producerea de idei mai deasa sau a fost doar o coincidenta aparitia unui gand pe parcursul consumului de bautura, in fapt asemenea inspiratii avand loc la intervale regulate sau in fapt asemenea insuflari de geniu se produc premeditat, fiind pinaclul unei constructii de observatii si prelucrari, a carei istorie arborescenta se pierde in anusul mintii? Inclin sa cred ca alcoolul nu poate sa ne fertilizeze spiritul, dar in orice caz ne insufleteste condeiul, ne da o mai mare toleranta vizavi de gandurile pe care luciditatea le-ar suprima. Iar prin simplul fapt ca scriem (O, scriu! - ce conotatie senzuala prinde aceasta activitate rezervata proscrisilor senzualitatii) ca scriem eliberat si fara prejudecati, dam voie fiecarui gand, oricat de minuscul, sa-si exprime opinia si punem la dispozitia marei plase a Logicii un banc mai mare din acesti minusculi pesti, iar dat fiind gradul de ecumenism al intelectului, se va fauri o mancare de peste, poate cea mai oceanica produsa vreodata.

Dar vai, simt cum acest sut intelectual primit de la alcool isi pierde din intensitate! Sa mai comand o bere? Dar ce este berea? Berea este o aranjaciune, o rearanjaciune de roduri ale pamantului, o rezidire a Universului. Insa lasand la o parte aceasta definitie banala (caci ii poate fi atribuita oricarui aliment), berea este fondatoarea unui cult, pilonul unei subculturi, la care adera proscrisii ratiunii. La urma urmelor, orice subcultura este formata numai din acesti exilati, din acesti neglijati de catre chestiunile inalte. Pierd ei oare ceva din aceasta ignorare? Nu s-ar zice. Ei isi agraveaza aceasta schisma fata de Idee prin bere. Berea este panaceul, alifia si salvatorul, afundantul in panzele lumii.

Placut mai este sa scrii, alcoolizat fiind. Chelnerita tocmai m-a intrebat daca mai doresc ceva. I-am raspuns perfect lucid, semn ca simtul meu social inca vegheaza (batran lup social, acest simt!) si fapt care ma duce la concluzia ca ratiunea incepe sa rataceasca mai usor decat socialitatea, data fiind o picatura din veselul dar al vitei de vie. DEZLANTUIRE! ALCOOL, COPIL AL REBELIUNII INTELECTUALE! Nu este oare intelectualul acel individ care, facandu-se abstractie de pornirile sale instinctuale imediate, are actiuni a caror explicatie este greu de gasit. El se observa, observa ca se observa si devine ataraxic fata de insasi ataraxia sa! Nu este omul mai intelectual cu cat mintea sa este mai ramificata, si deci varfurile acestei grandioase coroane psihice sunt aparent nelegate de radacina? Ce atitudini mature au unii oameni, ba chiar si unii copii, in ciuda faptului ca sufletele lor sunt din epoca de piatra. Si nu, nu voi face previziuni sumbre pentru viitor bazate pe aceasta idee. Oamenii din epoca viitoare sunt identici ca esenta cu cei din epoca trecuta. Numai o mana dintre ei sunt geniali, adica sunt diferiti de restul. Dar ma intreb daca exista diferenta numai intre mase si genii si nu si intre membrii acestei elite care este genialitatea. Ar trebui geniul sa pledeze pentru genialitate sau pentru autenticitate?

Regalul simturilor slabeste, efectul alcoolului se estompeaza. Ceea ce spun nu mai are plasticitate. Observ ca alcoolul ne confera puterea de a face asocieri valabile intre lucrurile foarte vulgare si cele ideale, facand din metafora un pod miraculos intre generalitatea Naturii si particularitatea Cotidianului uman. Consider ca o metafora de calitate trebuie sa speculeze traversarea acestui hau, ea trebuie sa fie, printre altele, o analogie intre ceva cat mai natural si ceva cat mai artificial. Observ cum alcoolul imi diminueaza capacitatea de cititor, dar mi-o potenteaza pe cea de scriitor. Observ cum observ...