Viermele insidios este genul de om care, complexat fiind de calitatea umană a cuiva, încearcă să-i submineze felul de a fi, însă păstrând mereu haina binefacerii. El adoptă aparenţa unei legi morale, căreia cel subminat poate să nu-i perceapă falsitatea, sau, dacă i-o percepe, poate să nu găsească în sine tăria de a crede că-i falsă, şi în felul acesta înlocuieşte legea morală proprie, şi autentică, cu cea coruptă, pe care viermele i-o picură în urechi.
Viermele insidios încearcă să-ţi inoculeze o imagine generală greşită asupra propriei tale persoane, sperând ca, ţie repugnându-ţi această imagine, să o iei pe calea opusă celei pe care mergeai, pe care el o vede ca fiind bună şi care îi şi stârneşte pizma. Încearcă să păstreze anumitor părţi din tine aspectul unor chestiuni neînsemnate, iar pe altele să le umfle, să le exacerbeze, ba chiar să-ţi inventeze trăsături pe baza a nimic.
Simpla lui prezenţă în viaţa ta te indispune, îţi creează un disconfort pe care, confuz fiind, îl poţi atribui unor frământări existenţiale mult mai importante şi care nu-şi coboară niciodată privirea asupra răutăţilor unor pigmei. Una din reţetele cele mai bune împotriva lui este să nu practici niciodată în retorica ta interioară modestia gratuită. Vezi-te aşa cum eşti şi convinge-te că vezi bine şi n-o să se poată juca nimeni cu mintea ta. Şi gândeşte-te că orice răutate venită din partea unui om de nimic este un prilej de seninătate:
"Ura lor fără de margini are-a fi reazămul tău!"
["Adio la viaţa unui june poet" - Al. Macedonski]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu