Principiul coeziunii

Ceea ce distinge un intelectual adevarat de ciururile intelectualitatii este disponibilitatea de a suferi sentimentul instrainarii de oameni, instrainare pricinuita de impunerea de catre oameni in mediul social a unui subiect stupid de discutie sau a unei teme stupide de interactiune sociala. Atunci cand capacitatea intelectuala a unui om este suficient de mare, ea provoaca in cadrul fiintei sale un imbold in proportionala masura de puternic pentru a invinge imboldurile altor capacitati care intra in conflict cu cea intelectuala (de pilda: cea sociala). In alte cuvinte, un om este suficient de intelectual pentru a-si insusi aceasta titulatura daca nu este in stare sa-si amorteasca intelectul atunci cand incearca sa se bucure de un gest social sarac in inteligenta sau profunzime.

Am sa dau si un exemplu graitor in acest sens:
Exista o abjectie pe aceasta lume care se cheama teatru improvizat. Teatrul improvizat consta in venirea trupei de actori pe scena fara o piesa prestabilita si in improvizarea piesei, care are la baza o anumita idee, in functie de dialogul cu spectatorii. Aceasta forma de teatru are o fundamentala latura comica, intrucat inventarea pe loc a piesei are intotdeauna rezultate amuzante. Insa amuzante pentru unii doar, teatrul improvizat fiind de fapt o dezordine cabotina, al carei umor consista din cele mai simpliste si rasuflate glume posibile, urlete de urangutan, spasme si sarituri si o ironizare care nu discrimineaza nicio problema sensibila, pentru a obtine spectacol ieftin. Si nu degeaba spunea Eminescu:

"De masti razande lumea este plina,
De comedianti si de femei usoare."

Ei bine, acum ca am improscat in mod justitiar teatrul improvizat cu un binemeritat venin, vom incerca sa aflam care este atitudinea unui intelectual care participa la un spectacol de o asemenea speta. Pai va spun eu care este: o sa constea intr-un amestec de scarba, stupefactie si neputinta de a se agrega la publicul care se bucura de spectacol. Cum se va comporta un filistin? I se vor evapora pe de-ndata ratiunea, cultura si toate laturile spiritului sau, si, pentru a se bucura de sentimentul de comunitate, de colectivul inchegat in jurul acestui eveniment, va reusi sa aiba o inima lejera si sa rada la glumele si maimutareala ieftinilor actori, glume aflate la nivelul unui copil in varsta de 3 ani care mai e si retardat pe de-asupra. Oameni care altminteri, atunci cand nu sunt supusi inrauririi gregare, sunt coerenti, elocventi, capabili de judecata de calitate, capabili de a oferi analogii interesante etc. Insa in momentul in care marele si imaterialul for social le cere tribut, ei reusesc cu o usurinta naucitoare sa-si treaca intelectul pe plan secund, de parca nu ar fi altceva decat o tarfa pe care o folosesc intamplator pentru poftele lor, nu un ax cardinal al fiintei si un raison d'etre.