Despre cinism

A fi cinic inseamna a judeca cu un pragmatism exagerat probleme de o natura umana. Inseamna a tria actiunile si trasaturile unui om in functie de beneficiul material, si deseori meschin, direct pe care il ofera. Un exemplu de cinism, care arata nu doar un pragmatism exagerat, ci unul dus la paroxism, ar fi cel din dialogul urmator:

"-Maria, condoleante pentru decesul tatalui tau. Inteleg prin ce treci.
-E! Barem n-a mancat ultima felie de tort din frigider inainte sa moara."

Observam ca o asemenea reactie, fie ca este gandita sau comunicata, este o manifestare a nepasarii celui care a fost cinic fata de obiectul cinismului. Cinismul este o forma a nepasarii. Nimeni nu poate sa judece in termeni meschini si desconsideratori o problema sub semnul caruia viata lui sta sau care are o inraurire fundamentala asupra sentimentului sau. In lumea in care traim, in care asupra fiecarui individ doar o mica parte din cunoscutii sai exercita o influenta fundamentala, oamenii ii catalogheaza pe oameni in functie strict de interesele lor si se dispenseaza cu cea mai mare usurinta de ceea ce nu le este de folos la ei sau ii apeleaza si ii pretuiesc atunci cand interesul o cere. Omul il separa pe om in materie profitabila si materie neprofitabila La fel cum pescarii din marile exotice iau perla din scoica de sidef si arunca carnea si cochilia. Sau cum braconierii ucid un elefant doar pentru coltii lui de fildes, lasandu-i greaua si grunjoasa carne sa putrezeasca tragic, naclaita in jeg si sange.

Si astfel inteleg de ce Salvador Dali spune:

"Nu eu sunt clovnul, ci aceasta societate, monstruos de cinica si inconstient de naiva, care joaca jocul seriozitatii pentru a-si ascunde mai bine nebunia."

Iar una dintre cele mai recurente manifestari ale cinismului, si la care Dali este foarte posibil sa se fi si gandit atunci cand a produs afirmatia de mai sus, este aceea in care societatea, in meschinaria ei spirituala, confunda prietenia cu alianta. A face abstractie de valorile morale ale unui om, de felul in care el interpreteaza realitatea sau de trasaturile sale de comportament, doar pentru ca el iti poate servi ca pavaza impotriva loviturilor destinului. A-ti nega personalitatea pentru a dobandi ajutorul unui om. Si a mai face din acumularea de "prieteni" si un crez si a-i incuraja sa abdice de la verticalitatea lor morala si sa adere la religia tacerii interesate pe cei care exprima liber ceea ce gandesc si incearca sa aplice valorile Adevarului fara sa ia in considerare repercusiunile sociale - Iata sistemul in cinismul lui zdrobitor, dezarmant si implacabil! Iata vulgarizarea si coruperea ideii de prietenie, care presupune tocmai un legemanat sincer si nemijlocit de interese. Un legamant organic care se naste, evolueaza si moare numai in functie de egalitatea in cuget si simtire a celor doi prieteni.