Versuri de-ale lui Eminescu

"Au la Sybaris nu suntem langa capistea spoielii?"

Sybaris a fost o colonie greceasca din peninsula italica, una din primele chiar. Datorita fertilitatii extraordinare a regiunii in care se afla, ajunsese extrem de bogata, atat de bogata, incat luxul si destrabalarea in care traiau cetatenii ei, felul in care isi traiau viata, necautand altceva decat placeri mai inalte si mai extravagante, ajunsesera proverbiale in lumea antica. Aveau un apetit extraordinar pentru textile fine, care i-au facut sa si aiba o stransa legatura comerciala cu Milet, oras renumit in Antichitate pentru calitatea lanii pe care o producea. Iar purpura, care producea cel mai apreciat colorit pe o roba, si care era, deci, foarte cautata si, deci, foarte valoroasa, era unul din obiectele de lux pe care il etalau cu cea mai mare pompa si de care cautau sa faca cat mai mult exces. Acest apetit pentru purpura se pare ca il avea si Alexandru cel Mare, care, ajuns pe culmile gloriei, obisnuia sa se imbrace pe sine si pe toti supusii sai in robe de purpura, imbaiandu-se in aceasta abundenta coroziva pentru spirit. De aceea, un filozof pe nume Teocrit, asistand la una din paradele de magnificenta purpurie ale lui Macedon, a afirmat ca atunci intelese versul lui Homer:

"He fell by purple death and mighty fate."

Atat de exagerate erau pretentiile sibaritilor de comfort, incat Seneca are o povestire simbolica despre un sibarit, care se plangea noaptea ca nu poate sa doarma, si, intrebat de motiv, raspunse ca avea o petala de trandafir sub asternut, care ii stingherea dosul, pesemne. O alta povestire simbolica pentru setea de placere a sibaritilor spune ca, invatandu-si caii sa danseze pe muzica de cimpoi pentru amuzament, cavaleria lor a fost invinsa in lupta de armata invadatoare a crotonienilor, care nu au folosit alta tactica de atac decat sa cante la cimpoaie, cucerindu-i cu usurinta pe calaretii neajutorati si pe caii lor care dansau.

Luxul, luxul este cuvantul-cheie in intelegerea Sybaris-ului si a sensului versului de Eminescu. Cuvantul 'lux' reprezinta o mutilare a cuvantului 'lumina' intr-o masura asemanatoare cu aceea in care ceea ce reprezinta cuvantul 'lux' reprezinta o mutilare a ceea ce reprezinta cuvantul 'lumina'. Lumina da obiectelor o aparenta impersonala. Aparentele date de catre lumina nu izvorasc din nici o intentie. Luxul, in schimb, are intentia de a induce in eroare. Aparentele luxului sunt un produs al nemultumirii de sine si al vointei de a manipula perceptia prin iluzii. Luxul produce aparente maladive, aparentele specifice civilizatiei si artificialului. Iar Sybarisul este o capiste - cuvant care semnifica un lacas de cult pentru zeitati pagane - inchinata spoielii - observa scarba continuta in acest cuvant - vopsirii rau-voitoare a lucrurilor, al aparentelor menite sa transforme lumea intr-un joc de reflectoare orbitoare si lipsite de substanta, care suplinesc lipsa de respect de sine a oamenilor goi.

Cuvintele lui Eminescu sunt un exemplu de vers care nu indeplineste nici prima conditie a artei, generalitate fara vulgaritate, prin aceea ca prezenta notiunii de Sybaris restrang atat la un spatiu, cat si la un timp, bine delimitate, care anuleaza caracterul general-uman al mesajului, si nici pe a doua, elevatie fara savanterie, prin prezenta aceleasi notiuni, care reclama o cunoastere academica, si care anuleaza, deci, caracterul general-uman al limbajului.