Pedagogia conţine o contradicţie internă. Pe de o parte, profesorul are sarcina de a le ascuţi elevilor mintea, de a-i elibera de teama de a cerceta. Pe de altă parte, cu cât izbuteşte mai mult în acest sens, cu atât îşi anunţă mai tare pieirea. Căci o mai mare putere a minţii suscită o mai intensă dorinţă de a afla, care se întoarce împotriva minţii profesorului, îndemnând-o la activitate şi eficienţă. Dar cu cât este îndemnată mai tare, cu atât creşte şansa să se poticnească. Poticnindu-se, profesorul suferă o lovitură de imagine, scaunul îi tremură sub dos, sângele îi urlă după măsuri represive. Dar ce măsură mai potrivită decât una adresată rădăcinii – libertatea în gândire şi exprimare a elevilor. Iată-l, deci, curmând chiar înclinaţia pe care încerca să o cultive.
duminică, 31 august 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu