Este foarte posibil ca în viitorul îndepărtat, când pentru umanitate călătoria între stele va deveni de domeniul uzualului, sistemul economic care va guverna imperiul construit de către noi în Cosmos să fie puternic localizat, ca grosul raporturilor economice să se desfăşoare la nivel de sistem stelar, ca ceea ce consumă şi investeşte populaţia unui sistem să fie echivalent cu ceea ce produce, schimburile între sisteme fiind minime.
Motivul este următorul: dată fiind tehnologia transformării energiei în masă, oricare materie primă va putea fi transformată în oricare alta, în schimbul unui cost de energie, sau, şi mai simplu, va putea fi creată din energie, virtualmente ex nihilo. Prin urmare, vor dispărea limitările impuse de locul în care se află resurse deja existente. Istoria economică a viitorului nu va avea parte de toponimele consacrate ale celei a trecutului. Nu va exista un Potosi al argintului, o coastă a Feniciei a melcului Murex, un Cornwall al cositorului, o insulă Molucca a mirodeniilor, sau, cum există azi, un Orient Mijlociu al petrolului. Energia necesară pentru a transforma o materie într-alta va fi mai mică decât cea necesară pentru a transporta o materie dintr-un sistem stelar într-altul. Prin urmare, comerţul va fi limitat drastic.
El nu va dispărea complet, deoarece această tehnologie, deşi eficientă cantitativ, calitativ va fi mereu întrucâtva în întârziere, şi, deci, structura cererii va cuprinde, datorită celor subţiri în gusturi şi cu putere de cumpărare, şi varianta autentică a oricărui produs. Altfel spus, deşi orice substanţă va putea fi obţinută în mod sintetic, calitatea ei va fi mereu inferioară celei a substanţei găsite în natură, iar cei bogaţi şi lingavi o vor prefera pe cea autentică şi naturală, ceea ce înseamnă, fireşte, că ar trebui să fie transportată dintr-un sistem stelar îndepărtat, şi, deci, să coste mult mai mult.
Vor exista, desigur, şi alte nuanţe ale impactului economic al acestei tehnologii. De pildă, energia necesară transformării va varia în funcţie de similaritatea chimică a substanţelor. Va fi mai ieftină transformarea fierului în nichel, decât cea a fierului în marmură, dat fiind că fierul şi nichelul sunt ambele elemente şi metale, în timp ce marmura este o substanţă organică, infinit mai complexă. Prin urmare, ar putea fi mai profitabilă importarea marmurei, decât producerea ei în mod sintetic la nivel local, atât pentru că ar costa mai puţină energie, cât şi pentru că ar implica utilaje mai primitive şi o forţă de muncă mai puţin calificată.
Pe scurt, galaxia viitorului, în cazul în care va fi umplută de către Om cu progeniturile sale, s-ar putea să cunoască schimburi economice doar la nivel interplanetar, costul traficului interstelar fiind un inhibitor prea puternic pentru înflorirea comerţului, şi dat fiind că tehnologia mai sus descrisă este mai mult decât o fantezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu