Zestre şi merit

      Nu de puţine ori oamenii vorbesc despre înfăptuirile celor înzestraţi peste măsură ca fiind datorate exclusiv zestrei, ca şi cum eforturile fructificării zestrei, la fel de colosale ca şi ea, nu ar fi relevante sau nu ar exista. Nu de puţine ori capătă un reflex din acest gest, care, deşi pare doar efectul prostiei, de fapt joacă rolul unui important scut psihologic. Când oamenii slab înzestraţi văd că o înfăptuire de seamă este clădită şi pe îndârjire brută, văd automat că motivul pentru care ei nu reuşesc nu este doar ghinionul fatalismului natural, ci şi o îndărătnicie intrinsecă, un cusur de voinţă şi credinţă. Astfel înfăptuirile de seamă devin întemeiate nu doar pe un dat extern, ci şi pe merit, iar în felul acesta scuza cu care netrebnicii se distanţează de propria netrebnicie se şubrezeşte.