"Dar când aud alte discuţii, mai ales pe ale voastre, ale celor ce vă ocupaţi numai de bogăţii şi de avere, mă cuprinde supărarea şi mi-e milă de voi, tovarăşii mei, când vă închipuiţi că faceţi cine ştie ce ispravă, când de fapt nu faceţi nimic. Se poate prea bine ca voi să mă socotiţi pe mine nenorocit şi cred că voi credeţi că aveţi dreptate; că voi însă sunteţi nefericiţi, eu nu o cred, ci o ştiu, şi încă foarte bine."
["Symposion" - Platon, trad. Şt. Bezdechi]
Am trait si eu acest sentiment. Daca nu te ameninta foamea, frigul sau singuratatea, nimic nu se compara cu aceasta mandrie, a celui care, sanatos fiind, stie ca singura sa avere adevarata este el, el insusi, orice-ar insemna aceasta!
RăspundețiȘtergere