Conspiraţionistul furtunos

Astăzi vom studia tipologia conspiraţionistului furtunos. Nu vă speriaţi, nu e nicio mare brânză a minţii, nicio mare filozofie - în ciuda numelui alambicat, e uşor de înţeles pentru toată lumea. Vă invit să iscodim împreună natura acestui tip uman, fascinant şi detestabil deopotrivă.

Conspiraţionistul furtunos este genul de om care crede în teorii ale conspiraţiei - acele teorii senzaţionaliste asupra fenomenelor controversate şi cruciale care se petrec în culisele lumii - însă el, în furtunoşenia lui, care îl şi distinge de conspiraţioniştii obişnuiţi, nu se mulţumeşte să creadă în ele, ci trebuie să îţi inoculeze şi ţie convingerea că sunt adevărate.

Prima problemă este că nu are nicio rigoare ştiinţifică în demonstraţia pe care ţi-o face. El însuşi a căzut victimă unei manipulări ordinare, fie vizionând un documentar despre aerodromurile extraterestre de pe platourile incaşe, fie citind o carte despre dispozitive de spionaj care-ţi află, din partea ailaltă a lumii, numărul de decibeli şi hertzi al râgâiturilor. Şi, cum este firesc, dacă el nu a avut capacitatea de a filtra corect informaţia, nu va avea nici capacitatea de a o distribui corect.

A doua problemă este aroganţa cu care te tratează. La fiecare lucru pe care ţi-l spune are un aer de "Aşa crezi tu, nu?", după care dă uşor şi scurt din cap, cu înţelegere părintească, ca şi cum ar spune "Băi băieţică, ia şi şterge-ţi caşu' dă sub nas". La fiecare lucru pe care ţi-l spune pare să nutrească o compătimire infinită pentru naivitatea ta. La fiecare lucru pe care ţi-l spune pare să se străduiască din răsputeri să condescindă să te lumineze cu adevărul marilor scheme globale. Iar odată ce porneşte tirada demonstraţiei, nu îl mai poate opri nici Oastea lui Dumnezeu. În năvălnicia lui sublimă, îţi cară la pumni pseudointelectuali până şi după ce recunoşti că are dreptate. Când îţi cere părerea, întreabă doar retoric. Dacă îi răspunzi, trece imediat peste tine şi îşi reia bombardamentul. Replicile tale sunt pentru el treceri în revistă. Dialogul conspiraţionistului furtunos este de fapt un lung şi exasperant monolog.

Conspiraţionistul furtunos îţi face buna-dispoziţie ferfeniţă. El nu trebuie lăsat niciodată să se manifeste, decât, eventual, pentru amuzament deliberat. Chiar şi atunci, trebuie să se procedeze cu mare precauţie şi vigilenţă, întrucât vulcanul prostiei dinăuntrul său poate erupe în orice clipă, tsunamiul bolovănismului său se poate dezlănţui în orice moment, provocând distrugerea acestor sate de pescari japonezi care sunt nervii noştri.