Despre tot ce exista

Este un adevar vadit faptul ca Realitatea, ca si exprimarea ei prin simboluri, Adevarul, este una si aceeasi, indiferent de cine o priveste. Este o axioma, legea fundamentala si prima a Realitatii si fara de care nu se poate intemeia nici o teorie valida, nici o afirmatie pertinenta, nici un model de ratiune si luciditate. Privesc ideea cum ca Realitatea este de fapt mai multe realitati, care sunt secretate de fiecare fiinta sapienta in parte, pe langa ca fiind infinit de absurda si de infantila, ca pe o razvratire a acestor fiinte, printre care se numara si omul, impotriva mainii care le-a hranit. Ganditi-va la evolutia Universului, la cum a trecut pe rand toate pragurile - cel de la inexistenta la existenta, de la anorganic la organic, de la abiotic la biotic, si, intr-un final, de la animalic la sapient, pentru a da nastere acestei constiente, si pentru ca aceasta constienta sa fie cea care afirma ca ea i-a dat Lui nastere.

Insa Universul, care isi vede tronul uzurpat de catre cea mai rafinata progenitura a sa, nu va avea puterea sa o ierte. O va amuti scurt si silentios. La urma urmelor, ce sunt civilizatiile pentru Univers altceva decat sunt musculitele pentru elefantul pe buca caruia poposesc? Desi o vanturare de coada le-ar putea zvarli in cimitir, in scurtul rastimp in care traiesc se cred insusi elefantul. Pe drept urmasi, acesti oameni care cred ca un copac care cade intr-o padure izolata nu scoate nici un sunet, ai acelor oachesi impodobiti cu capete de cerb care cautau sa imbuneze cerul cu desene rupestre si cu jertfe. Ai ghicitorilor in maruntaie de dobitoace si in metamorfozele uleiului in apa. Ai celor care cred ca in ei nu rezida altceva decat simpla materie. Ai celor care cred ca o afirmatie nu influenteaza Adevarul numai in masura in care, ca parte constituenta a acestei lumi, relationeaza cu celelalte parti si confera o identitate intregului, a carui imagine Adevarul o reprezinta. Sau a celor care cred ca actiunea de a observa Natura ii influenteaza caracterul in alta masura decat cea in care contribuie la unitatea Ei fenomenala. Oare in afara de magie mai este altceva izvorarea lumii din fiinta? Indubitabil ca nu. Insa ironia situatiei de fata este data de faptul ca demonstrarea contrariului, desi imposibila deoarece este o axioma, ar putea fi foarte usor parata cu argumentul cum ca logica, ca si realitatea, este subiectiva.

Cu toate acestea, am folosit in articolul precedent cuplul de idei Minte-Materie, ca si cum ar fi antitetice. A fost o exprimare gaunoasa din partea mea, intrucat prin ea am dat de inteles ca Mintea se sustrage legilor interactiunilor materiale. Ceea ce este fals - cauzalitatea psihicului se reduce tot la uniunile si respingerile dintre molecule. Spiritul este tot Trup. Insa, putem folosi Spiritul si Trupul ca simboluri pentru doua principii antinomice - acela al Trupului pentru principiul invingerii directe si mijlocite doar de catre forta propriei firi, iar acela al Spiritului pentru cel al invingerii prin insusirea armelor oponentului.