Despre omenire

Intre doi oameni care, prin prisma functiei lor comune, comit aceeasi greseala propriu-zisa, greseala mai mare este comisa de catre cel care este situat pe pozitia mai inalta din ierarhia aferenta functiei sale.

Iar cititorul sa se gandeasca de doua ori inainte de a eticheta fraza de mai sus ca pleonastica sau pedanta, caci, pesemne, datorita unor adaogiri care ii par dispensabile, cum sunt "prin prisma functiei lor comune" sau "pozitia mai inalta din ierarhia functiei lor", s-ar putea repezi astfel. Insa nu este cazul, dupa cum voi explica. Deci se intreaba ce rost are, cand am putea pur si simplu spune ca comit aceeasi greseala, sa spunem ca o comit "prin prisma functiei lor comune". Asta este datorita faptului ca nu exista o greseala care sa transceanda considerentele de functie.

Nici un om nu greseste din punct de vedere uman, dupa cum nici un obiect nu da vreo dovada de ineficienta in indeplinirea functiei de a fi el insusi. Omul traseaza prin atribuirea de functii linii imaginare in natura, cu care grupeaza obiectele si fenomenele si prin care creeaza sisteme de evaluare la fel de imaginare si de relative ca si departajarile date de linii. Nimic nu este absolut in privinta consideratiilor de bine si rau care sunt rodul acestor sisteme de evaluare, caci oricareia dintre aceste consideratii ii este anihilata pertinenta daca este smulsa din contextul functiei ei si introdusa intr-altul. De aici si absurditatea moralitatii - nu exista Bine si Rau, exista doar o infinitate de scene, nascocite de mintea omului si pe care el insusi apare ca papusa. Nu sta scris cu slova de fier pe frontonul Universului ce inseamna sa fii om. De unde si imposibilitatea de a afirma ca un om a gresit fara a preciza ca a facut-o din punctul de vedere al unei functii sau a unui scop.

Cu cat un om este mai proficient in functia sa si cu cat ierarhizarea sociala este mai performanta, cu atat sunt mai mari sansele ca el sa ocupe o pozitie inalta in ierarhia functiei. Daca se afla mai sus insa, consecinta este ca orice gest al sau este mai influent. Orice gest al sau are repercusiuni considerabile, prin aceea ca are, pe langa efectele sale directe, valente de mesaj politic, iar aceasta face greseala sa sa prolifereze. Politica, meseria in care maniera de a fi om cantareste cel mai mult. Mesajul politic presupune un varf care sa-l emita si o multime de indivizi simpli care sa si-l insuseasca, fara a-l intelege neaparat. Desi existenta sa nu pune omenirea intr-o lumina foarte favorabila deoarece o vadeste ca fiind constituita in majoritatea sa din insi care urmeaza orbeste, mesajul politic poate fi utilizat si in realizarea unor scopuri frumoase, prin aceea ca poate instaura si raspandi valorile culturii si ale civilizatiei printre mase, care pot, ce-i drept, sa si le insuseasca doar la un nivel de suprafata, insa care sunt de preferat valorilor meschinariei si ale ignorantei. Ne nelinisteste gandul ca la o fluctuatie mai puternica a modelului politic, cei care il urmeaza pot trece de la un pol la altul, ca si cum acele valori pe care le copiaza de la el nu vin deloc din interiorul lor, ca si cum nu ar fi altceva decat un produs al spatiului si al timpului in care traiesc. Si chiar asta si sunt. Efectul modelator al timpului este doar aparent. Desi pe omul zilelor de odinioara il vedem gentilom si onorabil, iar pe cel al zilelor de azi badaran si corupt, in esenta sunt identici, prin faptul ca sunt fructul veacului si al tarii in care s-au format.

"Caci lumea pare numai a curge trecatoare."

Marturisesc ca atunci cand am inceput sa scriu articolul aveam intentia sa fie despre o folosire corecta a puterii, dar corabia gandurilor m-a plimbat prin acele mari care ii daruiesc ei placere, iar eu, pe ea naier, nici ca am putut-o carmui altminteri, astfel ca articolul a ajuns sa fie despre o alta latura a societatii...