Ratiunea este acea atitudine din firea omului prin care are o deschidere catre a percepe si a intelege realitatea intr-un chip care este valabil pentru oricine. Logica este acea trasatura a mintii care il face pe om in stare sa inteleaga realitatea in mod rational. Aceste doua caracteristici umane, desi au o puternica relatie de sinergie, altfel spus se potenteaza reciproc foarte mult, pot exista una in absenta celeilalte, si asta se intampla chiar destul de des, astfel ca multi dintre cei care nu cauta sa vada realitatea asa cum vor ei ci asa cum este pot sa vagabondeze toata viata prin concluzii straine Adevarului, iar cei care pot sa vada natura Universului nu o fac deoarece sinele lor le dicteaza altminteri.
Putem spune ca toate marile personalitati din istoria artei si a stiintei abunda in ratiune, caci toate s-au aflat intr-o cautare insetata, neimpiedicata de vreun interes personal, a Adevarului, insa despre mai putine dintre ele putem spune ca au logica, caci altfel nu se explica existenta motivului neconcordantelor dintre multe dintre ideile lor.
Despre afirmatia unei personalitati insa este mai greu de decretat, principial vorbind, decat despre o personalitate daca este rationala decat daca este logica. Caci analizand o afirmatie, suntem nevoiti sa facem abstractie de cel care a produs-o, dupa cum ne dicteaza spiritul judecatii obiective, iar in lipsa subiectului nu poate fi cunoscut nici in ce scop a fost emisa. Scopul, da, scopul in care afirmam ceva determina daca avem o atitudine rationala sau irationala. Eliminand subiectul maschezi scopul, iar mascand scopul se pierde posibilitatea de a spune despre o afirmatie ca este, in sinea ei, rationala sau nu. Putem afirma despre valoarea intrinseca a unei afirmatii, data fiindu-i coerenta, doar ca este de logica sau de ilogica.
luni, 26 octombrie 2009
vineri, 2 octombrie 2009
Omul ca lut in mana olarului Geografiei
Desfatator este sa cercetezi si sa descoperi inrauririle pe care alcatuirea geografica a unui areal le are asupra alcatuirii sufletesti si rationale a semintiilor care cresc acolo. Am dat mai demult ca exemplu in sensul asta o idee de-a lui Thomas Mann, cum ca raportul fundamentul dintre Europa si Asia ar fi conturat de diferenta de dimensiune dintre cele 2 continente prin faptul ca unde este mult Spatiu este si mult Timp, si deci asiaticul isi permite sa risipeasca timpul cu generozitate - simte timpul altfel decat o face europeanul.
Ceea ce aduc in discutie acum insa, pe langa reluarea ideeii notabile a lui Mann, este efectul pe care o anumita ramura a geografiei - clima - il are in modelarea oamenilor care cresc intr-un anumit loc. Si gandurile noastre se vor indrepta direct catre frig - frigul, combustibil al solidaritatii umane. Este interesant de vazut ca frigul, spre deosebire de caldura care are uneori un efect segregator, ii aduce impreuna pe oameni - congrega. Asta in primul rand datorita faptului ca se poate muri din cauze naturale de frig, in timp ce din cauze naturale de caldura se moare mult mai greu si frigul ii va face deci pe oameni sa se ralieze intru neutralizarea sa, si in al doilea rand din cauza reactiei imediate pe care o temperatura prea joasa o sconteaza dintr-un grup de oameni - gasirea unei surse de caldura in corpurile vecine si deci incalzirea prin strangerea aproape a grupului, efect pe care caldura n-o sa-l aiba niciodata, deoarece cand este canicula cautam tocmai sa avem cat mai mult spatiu gol si al nostru in jur.
Ori avand in vedere acest factor, normal este ca popoarele din nordul Europei si, in general, cele din zone unde exista iarna, sa cunoasca foarte bine solidaritatea umana, care ofera un aport considerabil la corectitudinea conceptiei de civilizatie a unui popor. Civilizatia consta, pana la urma, in primul rand in asigurarea unor conditii decente de viata pentru indivizii neproductivi, ca o contra la reactia naturala si instinctuala, caracteristica popoarelor mai vechi, de a-i marginaliza pe oamenii ajunsi la batranete sau pe cei atinsi de un handicap, reactie care ne si ajuta sa intelegem conceptul de barbarism. Pe langa aportul pe care il aduce la civilizatie prin solidaritate, frigul mai contribuie si prin efortul intelectual pe care natiile pentru care hipotermia este un pericol constant trebuie sa il depuna ca sa descopere imbracaminte si locuinte care retin mai bine caldura. Efortul intelectual este sursa progresului stiintific, care la randul sau este principiul motor al civilizatiei, iar cum o gama cat mai diversificata de pericole il va forta pe om sa rationeze mai bine, este de inteles de ce gasesti mai lesne spre Poli decat spre Ecuator focare de civilizatie.
Ceea ce aduc in discutie acum insa, pe langa reluarea ideeii notabile a lui Mann, este efectul pe care o anumita ramura a geografiei - clima - il are in modelarea oamenilor care cresc intr-un anumit loc. Si gandurile noastre se vor indrepta direct catre frig - frigul, combustibil al solidaritatii umane. Este interesant de vazut ca frigul, spre deosebire de caldura care are uneori un efect segregator, ii aduce impreuna pe oameni - congrega. Asta in primul rand datorita faptului ca se poate muri din cauze naturale de frig, in timp ce din cauze naturale de caldura se moare mult mai greu si frigul ii va face deci pe oameni sa se ralieze intru neutralizarea sa, si in al doilea rand din cauza reactiei imediate pe care o temperatura prea joasa o sconteaza dintr-un grup de oameni - gasirea unei surse de caldura in corpurile vecine si deci incalzirea prin strangerea aproape a grupului, efect pe care caldura n-o sa-l aiba niciodata, deoarece cand este canicula cautam tocmai sa avem cat mai mult spatiu gol si al nostru in jur.
Ori avand in vedere acest factor, normal este ca popoarele din nordul Europei si, in general, cele din zone unde exista iarna, sa cunoasca foarte bine solidaritatea umana, care ofera un aport considerabil la corectitudinea conceptiei de civilizatie a unui popor. Civilizatia consta, pana la urma, in primul rand in asigurarea unor conditii decente de viata pentru indivizii neproductivi, ca o contra la reactia naturala si instinctuala, caracteristica popoarelor mai vechi, de a-i marginaliza pe oamenii ajunsi la batranete sau pe cei atinsi de un handicap, reactie care ne si ajuta sa intelegem conceptul de barbarism. Pe langa aportul pe care il aduce la civilizatie prin solidaritate, frigul mai contribuie si prin efortul intelectual pe care natiile pentru care hipotermia este un pericol constant trebuie sa il depuna ca sa descopere imbracaminte si locuinte care retin mai bine caldura. Efortul intelectual este sursa progresului stiintific, care la randul sau este principiul motor al civilizatiei, iar cum o gama cat mai diversificata de pericole il va forta pe om sa rationeze mai bine, este de inteles de ce gasesti mai lesne spre Poli decat spre Ecuator focare de civilizatie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
