duminică, 25 august 2013

Aforism din eu

E ironic cum oamenii folosesc diminutive ca să desemneze persoana iubită nu ca să o facă mică, ci tocmai ca să arate cât de mare este ea în inima lor.
Plăsmuit de Andrei la 12:08
Căprării:

10 comentarii:

  1. Anonim13 septembrie 2013 la 10:00

    daca doi oameni se respecta nu-si vor spune niciodata 'ursulet', 'dovlecel' sau 'iubi', insa cuplurile uita de respectul reciproc in favoarea sentimentalismului verbal

    RăspundețiȘtergere
  2. Andrei15 septembrie 2013 la 11:16

    De ce anume consideri ca o astfel de apelare dovedeste lipsa de respect? Eu cred ca oamenii simt nevoia sa isi spuna asa atunci cand intre ei survine o afectiune de tip erotic, ceea ce nu inseamna insa ca nu respecta reciproc, nu? Care este dupa tine esenta respectului?

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim16 septembrie 2013 la 17:05

    interesanta intrebarea despre esenta respectului. pentru mine respectul inseamna sa gasesti atributele puternice si pozitive ale unei persoane, cum sunt: inteligenta, intelepciunea, forta psihica, ambitia, pasiunea, talentul, samd. iar apoi sa tratezi acea persoana avand mereu in vedere acea calitate pe care o apreciezi, chiar si in acel moment cand persoana in cauza pare vulnerabila sau mahnita sau demonstreaza slabiciune. exista si niste limite pe care nu le treci in prezenta cuiva daca respecti acea persoana. iti cenzurezi limbajul sau comportamentul pentru a nu ii produce discomfort si a nu o dezamagi. din cauza aceasta respectul se castiga, nu se impune: unii nu au in ei nimic de respectat.

    diminutivele sunt si mai nepotrivite in contextul de care zici tu. cand sunt cu prietena in acest fel vreau sa ma simt ca un barbat, impreuna cu o femeie matura si capabila de discernamant, care a ales sa fie acolo cu mine. numind-o 'dovlecel' as infantiliza-o transformand-o verbal intr-o fata firava sau un copil.

    RăspundețiȘtergere
  4. Andrei16 septembrie 2013 la 18:42

    Ai infantiliza-o numind-o "dovlecel" numai daca incarcatura emotionala pe care o induci comunicarii este una ce tine de ordinul dispretului si a racelii. Cuvintele si gesturile sunt o forma umpluta de catre omul care le rosteste/savarseste. Relatia dintre cuvant/gest si substratul emotional poate fi una contraintuitiva, de unde rezulta si caracterul ironic al situatiei, pe care am gasit de cuviinta sa-l remarc in aforism.

    Felul in care tu descrii mai sus raportarea la o femeie reflecta mai degraba un sentiment de prietenie/camaraderie, si nu unul de iubire.

    De asemenea, gasesc inutila cenzura limbajului in acele relatii dintre oameni care au pretentia de profunzime. Intra in joc aceeasi lumina aruncata dinlauntrul persoanei asupra formei exterioare, care daca este respectuoasa, face din expresie, oricat ar fi de nepotrivita, una fundamental respectuoasa, iar daca este nerespectuoasa, oricat ai incerca sa lustruiesti expresia, tot va cadea prada posibilitatii de a jigni.

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim17 septembrie 2013 la 15:28

    ceea ce spui tu legat de felul in care vad femeia este foarte adevarat. am aproape 40 de ani, deci am trecut de varsta iubirilor pasionale. din acest motiv nevoile mele principale nu mai sunt carnale, ci intelectuale si emotionale, pentru ca o femeie sa imi fie iubita trebuie sa imi fie intai de toate prietena. asta se intampla cand ceea ce cauti tu este un partener de viata, o persoana care sa iti fie alaturi permanent. pasiunea moare repede, carnalul nu mai conteaza dupa un timp, iar cei doi oameni care raman in urma acelei iubiri trebuie sa isi doreasca in continuare sa fie impreuna. de aceea e nevoie de respect si reciprocitate.

    cat despre limbaj, ai dreptate ca depinde cum il utilizezi dar depinde si de persoana cu care il utilizezi. 100 femei iti pot interpreta cuvintele in 100 feluri. deci pana la urma si asta poate fi un semn de intimitate: ca stii ce cuvinte sa folosesti si pe ce ton pentru a-i transmite celuilalt mesajul tau exact.

    RăspundețiȘtergere
  6. Andrei17 septembrie 2013 la 16:51

    Faci uz de manipulare: imi iei spusa, mi-o aprobi in mod onctuos - imi dai apa la moara ca pentru a pierde din vedere sensul precis a ce am spus -, si continui pe un fir logic care aparent porneste din ce am spus, dar esential porneste dintr-o varianta modificata a ce am spus. Mai exact, eu am spus initial ca viziunea ta asupra femeii tine strict de prietenie, ca nu are legatura cu iubirea. Pe urma, tu pornesti noul rationament ca si cum eu as fi afirmat nu ca nu are legatura cu iubirea, ci ca nu are legatura cu "iubirea pasionala". Departajarea pe care eu am facut-o initial este prietenie-iubire, nu iubire-iubire pasionala. In mod vadit, folosesti aceasta tehnica pentru a gasi un pretext de deturnare a discutiei de la sensul ei initial, si de aducere a ei intr-o zona anume. De ce doresti sa aduci discutia acolo, nu imi este clar, nu ma intereseaza, si nici nu se incadreaza in destinatia acestui blog.

    In al doilea paragraf, pari iar sa incurci lucrurile, nu stiu cat de intentionat. Imi spui: "cat despre limbaj, ai dreptate ca depinde cum il utilizezi[...]". Eu explicam nu ca depinde cum il utilizezi, ci ca pur si simplu nu conteaza. Cat despre rationamentul pe care il emiti dupa aceea, e cel putin tulbure, ca sa folosesc un eufemism.

    In general, aici pe blog, ca si in viata cea de toate zilele, dar mai ales aici, incerc sa evit discutiile in care exista o puternica tendinta catre dezordine, neclaritate si laxitate. Daca nu poti respecta aceste "precepte", te rog, incearca sa muti in privat discutia sau sa n-o mai porti deloc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Shaula16 septembrie 2014 la 21:23

    Cred ca ideea de respect are si o anumita doza de conventional si se organizeaza pe nivele de familiaritate si apropiere fata de ceilalti. Respectul manifest fata de o anumita persoana poate fi dovada de non-respect fata de alte persoane. Ma insel?

    RăspundețiȘtergere
  8. Andrei19 septembrie 2014 la 14:48

    Nu cred ca va inselati. Persoanele pe care le numim abile social au tocmai aceasta aptitudine de a-i face pe unii sa se simta prost prin a le acorda o atentie ostentativ de nemeritata altora. Cred ca la asta va referiti. Daca nu, va rog sa ma corectati.

    RăspundețiȘtergere
  9. Shaula19 septembrie 2014 la 15:55

    Abilitatea sociala inseamna nicidecum mutatiile atentiei, ci dimpotriva uniformizarea atentiei. A fi abil social inseamna a-ti palmui vrasmasii oferindu-le un maxim de atentie. Ignoranta nu mai este de mult timp o arma, ci un pacat. In secolul 21, siropul combativitatii este imbracat in miere. Dar eu ma refeream la cu totul altceva: ma refeream la structura ierarhica a respectului in comunicarea cu cei din jur. Si la formalismul acestui respect.

    RăspundețiȘtergere
  10. Andrei11 octombrie 2014 la 10:13

    Nu sunt sigur ca inteleg bine ce incercati sa spuneti prin acest "sirop al combativitatii".

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)