Tarfe sociale si sfinti

"Mari idei", "probleme existentiale", "suflete pereche", aceste sintagme care in gura unora capata o rezonanta atat de obscena. Uneori le auzi pronuntate atat de incisiv, cu atata dispret fata de ceea ce reprezinta, aliniate si impletite cu alte expresii care arata aceeasi frivolitate si lipsa de evlavie, incat iti pare ca cei care le rostesc astfel o fac in urma nefructificarii acestor idei in viata lor si a unei indelungi reflectii filozofice in ceea ce le priveste. Iti inchipui ca ideile in cauza au incercat un test de foc in fata celor care le batjocoresc, si de-abia in urma acestei probe dificile pe care nu au trecut-o isi primesc o meritata batjocura.

Adevarul este insa negru. Intrucat e greu de crezut ca un om care gandeste o idee sau simte o emotie in unitatea deplina si profunda a valentelor ei poate sa se arate, in fata semenilor sai, ca si cum respectivul gand sau simtamint este pentru el o gluma usuratica, cei care vulgarizeaza cele inalte sunt asa cum actioneaza. Numai un om formidabil de slab sau de socialit si-ar vinde privilegiul de a parea asa cum este pentru a placea majoritatii si a se simti acasa intre cei multi. Insa, intr-un final, una dintre cele doua conditii va triumfa - puritatea simtirii si viziunea filozofica sau frivolitatea gregara. Sunt doua forte antitetice, care atunci cand se gasesc in acelasi individ ii erodeaza firea si nu se potolesc pana cand una dintre ele este eliminata sau se ajunge la un echilibru intre cele doua.