Muzica si cuvantul

Relatia dintre muzica si cuvant functioneaza sub imperiul unei bizare discordii - nici unul nu poate sa descrie pe celalalt. Muzica nu poate sa transmita o idee sau, sa zicem, sa descrie o idee transmisa prin niste cuvinte, iar cuvantul nu poate sa determine unic o opera muzicala, nu poate sa o descrie astfel incat descrierea sa o arate pe ea si numai pe ea. Putem, desigur, sa descriem o piesa muzicala ca fiind "inaltatoare" sau "stridenta", dar aceste cuvinte nu determina suficient identitatea piesei. Muzica in schimb, nu numai ca nu poate sa descrie precis o idee, dar nu poate sa descrie nici macar aria in care este inclusa ea. Muzica este suprastilizarea unei idei. Este trunchierea si slefuirea ei intr-atata incat esenta ei se modifica. "Cuvantul, vehicul purtator al spiritului, brazdar scanteietor al progresului" este o portiune din magnificul discurs al domnului Settembrini, personaj in "Muntele vrajit" de Thomas Mann. Muzica nu se poate vedea indeplinitoare a acestei functii, de vehicul purtator al spiritului si nici de brazdar scantaietor al progresului, caci functia ei este sa umple timpul cu sens, sa inlantuie in clipa. Tot ce urmareste o expansiune in timp, o constructie intelectuala, care este esenta progresului, ii este strain.