Problema politică a capitalismului

      Într-un sistem economic capitalist, bazat pe piaţă liberă, există o foarte puternică tendinţă ca statul, şi alte instituţii ale societăţii care influenţează viaţa politică (în primul rând, presa), să fie o emanaţie a elitei economice. Problema cu un astfel de stat este că are un mult mai mare interes în a controla pieţe externe şi în a se amesteca în politica internă a altor ţări, deoarece orice îmbunătăţire geopolitică şi geoeconomică se traduce într-o îmbunătăţire directă, concretă şi organică a situaţiei materiale şi sociale a indivizilor care compun elita economică. Într-o economie centralizată, elita politică nu câştigă nimic personal din schimbarea unui regim sau din acapararea unei resurse strategice. Pentru ea, jocul de putere are un caracter eminamente abstract, iar beneficiile concrete, vitale ce pot fi obţinute de pe urma lui sunt modeste şi trec neapărat prin vama unei întregi birocraţii. Pentru elita politică a sistemului capitalist, care de facto tinde să fie, aşa cum am precizat, elita corporatistă, jocul de putere înseamnă menţinerea economiei naţionale, sau chiar a afacerilor personale, în parametri pozitivi, deci prosperitatea şi stabilitatea propriei întreprinderi. Prin urmare, statul devine o extensie vitală a capitalistului de succes, şi, deci, un agent agresiv, perseverent, ingenios şi sofisticat al perturbării echilibrului internaţional al puterilor şi, la modul general vorbind, a stării de bine a umanităţii. Un stat al pieţei libere este mult mai dispus şi mai motivat să calce pe cadavre, în maniere dintre cele mai oripilante, pentru a-şi servi clientela.