Odă păsării cerului

Corabie stăpână pe-ntinderea lumii,
Din vâsla-ţi plăpândă, ce norii despică,
Se naşte şi cerul, şi reazemul humii -
Al zărilor faur, deşi mititică.

Ca luna ce n-are o treabă-n afară
De-a ţine-o făclie în noaptea adâncă,
Dar care frământă, prin propria-i povară,
Oceanele lumii-n copaia de stâncă.