Sonetul ţăranului îndrăzneţ

"Decât pseudotalent în literatură, mai bine talent în cismărie." (M.E.) 

Privind ţăranu-o pasăre în vie
Cum din glăscior un cântec meştereşte,
I se ivi - destoinicu' lu' Peşte! -
Că ar putea un pic ison să-i ţie.

Învârte paiu-n gură printre deşte,
Vrăjit deplin de dulcea nebunie,
Şi, înfigându-şi grabnic sapa-n glie,
Se duce lângă dânsa şi porneşte...

Dar ce să vezi?! Abia deschide gura,
Că-n ochii lui năstruşnica se scapă
Şi repejor îşi ia din vie zborul.

Ţăranul dă cu tot din jur de-a dura
Şi se întoarce bosumflat la sapă -
Ruşine nu-i în a munci ogorul!

Maximă

      Marea minciună a vremurilor noastre este că a te cunoaşte pe tine însuţi se face prin limbajul tău personal, unic şi străin de toate celelalte, pe care oricine altcineva l-ar găsi de neînţeles, când de fapt cunoaşterea de sine se poate realiza doar prin limbajul întregii umanităţi, prin a vorbi cu tine însuţi folosind rădăcina comună a tuturor graiurilor.