Bizareriile lui Dali, partea I

Salvador Dali a aratat toata viata o inclinatie pentru fantastic si flamboaiant, pe care a atribuit-o alaturi de "iubirea sa pentru tot ce e aurit si excesiv si pasiunea pentru lux si imbracaminte orientala" (zise wikipedia), unei ascendente arabe. Criticii lui erau constant enervati de excentricitatea lui sociala, care atragea mai multa atentie decat pictura lui.

De exemplu obsesia lui pentru rinoceri. Dali era convins ca rinocerul este singura fiinta din regatul animal pe al carui corp se gaseste o portiune de spirala logaritmica perfecta (anume cornul). Credea ca mariile genii din pictura, in speta Jan Vermeer van Delft au inteles la randul lor asta, iar el, o intruziune moderna a picturii din vechime, le impartaseste pasiunea neobisnuita. Fascinatia lui van Delft pentru rinocer s-ar fi concretizat in "Dantelareasa", tablou care, sustine Dali, poate fi descompus perfect in cornuri de rinocer, orientate toate spre varful acului personajului feminin. Obsesia lui Dali se manifesta in cele mai incredibile moduri cu putinta. Odata a adus cu el in emisiunea in care a fost invitat o piele de rinocer si a refuzat sa stea pe altceva decat pe ea. Altadata, folosindu-se de o sulita ca-n turnirurile medievale, si-a luat mult elan si a strapuns o imagine imensa a "Dantelaresei". Insusi Dali si-a materializat opinia privind legatura dintre Vermeer si rinoceri intr-o versiune proprie a "Dantelaresei", in care reprezinta imaginea mesterului flamand chiar descompusa in cornuri rinoceresti.

Intr-un interviu, Dali a vorbit despre relatia lui cu mustele. Iubea in mod deosebit ceea ce numea 'las moscas limpias de Port Lligat'. Port Lligat e oraselul de pe coasta Spaniei unde Dali a creat o bucata buna din viata lui. Stancile aride ale oraselului sunt unul din motivele principale in opera spaniardului, cauzandu-i de-a lungul vietii un mare de numar de nostalgii erectil-intelectuale. In timp ce picta ii placea sa-si unga colturile gurii cu miere care functiona ca momeala pentru mustele lui iubite. Cand o musca se lasa sedusa de comoara dulce si incepea sa se infrupte din ea, Dali strangea buzele, prinzand musca ca intr-o menghina. Placerea pe care o deriva din agitatia mustei pe pielea sensibila a buzelor, era unul din micile lui <raison d'etre>-uri, 'una cosa sibaritica de la pintura', cum atat de sibaritic o numea. Apropo de cuvantul acesta - 'sibaritic' - care e de un livresc atat de matasos pentru intelect. Sybaris era una din coloniile grecesti din peninsula italica, renumit pentru gurmandismul si luxul in care traiau locuitorii, si in general vietii inchinate placerii, de unde si cuvantul, care inseamna placut in sensul senzorial. Seneca povesteste despre un sibarit care se plangea ca nu se simte comfortabil noaptea si intrebat de ce a raspuns: "Gasise o petala de trandafir sub el, care il durea."

Un alt obicei de-al lui Dali povestit intr-un interviu era acela de a privi televizorul invers. Explica ca primim un numar mai mare de "bits, bits, bits...bits d'information" daca privim asa ecranul, deoarece la informatia propriu-zisa se adauga informatia produsa de imaginatia noastra care incearca sa descifreze pozele lipsite de sens.

Toata viata Dali a fost subiectul controverselor, pe care eu le gust mai mult decat ce a produs ca artist.

Este intelectul imuabil?

Ma intreb daca unui om ii poate fi modificat intelectul. Ei bine, cred ca da. Cred ca exista o capacitate intelectuala influentabila. Aceasta este chibzuirea pre-exprimativa sau timpul de coacere al gandului inainte de a-l scoate pe gura. Exista multe adevaruri marunte, lumesti, de care oamenii nu-si dau seama nu pentru ca ar fi incapabili intelectuali ci pentru ca gandesc prea putin inainte de a trage o concluzie.

Aceasta prudenta rationala este puternic impusa indivizilor in tarile civilizate. Cu cat o tara este mai civilizata, cu atat este mai nepretuit timpul cetatenilor. Iar cum mult timp este folosit in dialoguri, un om intr-o tara dezvoltata ca vorbitor are sa se trezeasca nevoit sa gospodareasca timpul partenerului de dialog, la fel cum si interlocutorul sau va urmari acelasi lucru, data fiind celebra retorica care umple aerul in Occident - "time is money". Intr-un dialog din strainatate omul este constrans sa vorbeasca ce trebuie, rapid si la obiect. In tarile subdezvoltate oamenii isi permit sa-si iroseasca timpurile, dupa cum se va vedea in urmatoarea relatare a unui dialog, cel dintre mine si vanzatoarea din libraria magazinului Titan:

Am intrat in librarie ca sa cumpar un dictionar roman-francez. Ca sa nu caut dupa el in rafturile mari hotarasc sa o intreb unde il gasesc pe librareasa, desigur o persoana cu o vasta si precisa cunoastere a marfii gasite in biblioteca si posesoare a unei fine eruditii in domeniul literaturii universale, capabila in orice moment sa-ti dea un sfat de nadejde cand vine vorba de lumea literelor. O intreb care este cel mai cuprinzator dictionar roman-francez. Ea imi arata un dictionar de buzunar roman-francez. Caut cel mai cuprinzator dictionar ii subliniez. Imi arata un dictionar francez-roman foarte cuprinzator. Ii spun ca vreau roman-francez. "Pai...", si imi arata cu anvergura bratelor cele doua biblioteci cu dictionare "cautati aici, asta e tot ce avem." Cuvintele sunt de prisos de aici incolo.

In strainatate, unde diplomatia in slujba este ca o sabie a lui Damocles, si-ar fi pierdut instantaneu locul de munca. O societate civilizata le impune membrilor sai, prin zgarcenia fata de timp, triere in comunicare si implicit in gandire.

Stiati ca...

...Cuvantul 'dezmierdare' vine de la latinescul 'dismerdare' sau mult mai cunoscutul frantuzesc 'merde' si deci tradus mot-a-mot ar insemna 'scormonire in cacat'?

Despre limbaj

Un popor isi atinge inceputul maturitatii intelectuale atunci cand oamenii de cultura ai acelui popor realizeaza ca limba nationala nu este suficient de dezvoltata. Altfel spus atunci cand intelepciunea acumulata in popor incearca sa se implineasca si printr-o forma culta, nu numai populara cum a facut-o pana atunci, se loveste de limitele limbajului si incearca sa le forteze. Acest inceput sau trezire la cultura este precedat de mai multe inceputuri amanate. Amanarile astea se datoreaza folosirii unei improvizatii si anume metaforizarea pentru a transmite un mesaj mai elevat. Cartea Genezei din Biblie este o marturie a faptului ca metaforizarea este o solutie de moment, nu o rezolvare a problemei primitivismului limbajului. Limbajul Bibliei nu este alegoric datorita dorintei celor care au scris-o de a-si aburi adeptii, ci din cauza unei insurmontabile incapacitati lingvistice. Cosmogonia exprimata acolo in limbajul ala simplu si "de gaga" a fost exprimata astfel pentru ca Moise si ai sai nu dispuneau de un limbaj stiintific sau filozofic. De accea ei au folosit metafora. Geneza a fost un pas esential in geneza metaforei si una din primele opere de arta ale lumii. Dar repet, atunci cand intelepciunea unui popor culmina printr-o opera, ea isi epuizeaza o sansa de modernizare a limbajului, care este in orice caz iminenta. Modernizarea limbajului vine deci in momentul in care se strang lucruri prea mari de spus pentru a le pune in cuvinte simple, in momentul in care aristul este incapabil sa "transmita un mesaj cat mai complex pe o cale cat mai simpla".

Despre putere

Un om puternic are echilibrul intre doua calitati: cea de lider si intelepciunea. Cea de lider este lucrul care ii da autoritate intre oameni. Este o calitate naturala, pe care o are toata viata si care ii face pe cei din jurul sau sa il vada ca fiind supranatural. Pe masura insa ce un om este mai carismatic si observa ca ii domina usor pe cei din jur, cu atat ii este mai greu sa isi mentina notiunea realitatii. Pentru ca puterea il ispiteste pe om sa se considere de origine divina. Si aceasta tentatie iluzorie de a fi zeu reprezinta momentul in care marii oameni ai istoriei au devenit slabi. Ei nu au putut sa vada ca mana unui om nu este proiectata sa tina prea multe fraie in stransoare. Si atunci din stapani ai puterii au devenit pionii ei. De aceea un om pentru a fi cu adevarat puternic trebuie sa faca pasul inapoi cand ajunge in momentul de cumpana. Asta inteleg eu prin intelepciune - jumatate din putere, capacitatea de a refuza puterea cand aceasta este pe punctul de a te corupe absolut.