Bizareriile lui Dali, partea a II-a

Articolul asta este continuarea astuia.

Una din trasaturile cele mai delicioase ale lui Salvador Dali este neconcordanta lui constanta cu asteptarile celorlalti. Cand publicul cauta cele mai complexe explicatii pe care ratiunea umana le poate scorni pentru actiunile sale, Dali le justifica atribuindu-le motive instinctuale, iar cand lumea atribuia actelor sale cauze simpliste, el le facea o exegeza de toata intelectualitatea. Spre exemplu, Dali a pictat un tablou care o arata pe nevasta lui, Gala, cu doua cotlete de miel pe umar. Publicul si criticii au gasit cauze incredibile pentru compozitia lui, dar Le Dali a raspuns cu geniu: "Imi place sotia mea, imi place mielul si n-am vazut nici un motiv sa nu-i pictez impreuna."

Luis Bunuel a povestit odata un lucru interesant despre Dali, cu care a legat o frumoasa prietenie artistica, desi faptul ca mai tarziu Dali l-a denuntat ca este ateu l-a costat pozitia de director al Muzeului de Arta din New York: "Dali era un mare seducator. Fermeca usor femeile cu charisma lui si cu teatralitatea lui intelectuala. Le aducea in apartament, le convingea sa se dezbrace in pielea goala si dupa aceea disparea misterios in bucatarie. Prajea cateva oua si le punea pe umerii femeii, dupa care brusc o obliga sa se imbrace la loc si o trimitea acasa."

O alta bizarerie sexuala de-a lui Dali, povestita de el insusi, era candaulismul sau. Candaules a fost un rege antic al Lydiei, meleag din Asia Minor. Candaules, spune legenda, credea ca sotia luieste cea mai frumoasa dintre femei si vroia sa afle daca lucrul asta este adevarat. I-a cerut deci ofiterului garzilor lui de corp, Gygles de Lydia, sa il priveasca in timp ce se copuleaza cu nevasta lui. Gygles a refuzat categoric, dar Candaules a manevrat circumstantele in asa fel incat Gygles sa ajunga fara sa vrea martorul actului nuptial regal. Sotia lui Candaules l-a prins in timpul voyeurismului si l-a obligat sa aleaga intre a-si lua viata sau a lua viata regelui. Candaulismul este un fetish care consta in obtinerea placerii sexuale prin expunerea nud a partenerei in fata altor barbati sau chiar al privitului unui act sexual cu alti barbati.

Dali s-a declarat a fi un anarho-monarhist. Odata a simulat o solidaritate monarhica cu liderul nostru comunist, Ceausescu. Pentru a onora aceasta solidaritate i-a trimis conducatorului nostru iubit un sceptru. Ceausescu, nesuspectand ironia gestului, s-a umflat in pene si ziarul "Scanteia" a afisat desigur vestea pe prima pagina. Dali era, cum am zis mai devreme, un teatral. Ii placea sa-si otraveasca teatrul cu o foarte fina ironie. Un exemplu relevant in sensul asta este un discurs despre suprarealism tinut la Londra in timpul tineretii lui artistice. Suprarealismul este, pe scurt, un curent artistic care propavaduieste lipsa de sens. Cu cat ceva este mai haotic si mai irational, cu atat este mai suprarealist. Discursul londonez era despre submersia artistului in vis, subconstient si alte medii unde nu exista nici un fel de ordine si care sunt propice suprarealismului. Pentru a-si plastifica explicatia, Dali a folosit un costum de scafandru. Dar cand discursul a ajuns in punctul culminant, Dali s-a facut ca se sufoca, spre furia doctrinarilor suprealismului, spre confuzia multimii si spre deliciul putinilor care i-au inteles gestul...