Despre democratie

Am afirmat mai devreme ca stofa oamenilor e constanta in spatiu si timp. De aici am dedus ca raporturile de autoritate dintr-o societate, oricat de civilizata ar fi ea, se stabilesc tot timpul dupa legea junglei. Daca lupta sociala se da cu persiflaje si ipocritele zambete de complezenta in loc de cutite si injuraturi nu inseamna ca este mai mult decat un joc meschin si animalic de putere. Nu exista democratie. Democratia este o utopie la fel de mare ca si comunismul. Democratia presupune ca puterea sa se afle in mainile tuturor. Dar sa ai puterea nu inseamna sa iei decizii, ci sa decizi cine ia decizii. O democratie este deci un sistem in care nimeni nu poate sa decida cine ia decizii, iar asa ceva nu vad sa existe pe Glob.

"Pai bine, dar in S.U.A. ..." In S.U.A. ce? Poporul nu are putere, pentru ca nu este stapan asupra libertatii discursului sau si a abilitatii lui de a decide. Guvernul este cel care decide daca poporul are dreptul sa vorbeasca sau nu. Asta nu e democratie. E o mascarada ordinara. Cel mai aproape de democratie a ajuns Atena secolului lui Pericle (495-429 i.Hr.). Democratia ateniana punea puterea in mainile a 500 de oameni, masculini de sex, atenieni ca loc de nastere si copilarie si cetateni cu drepturi depline ai orasului. Principiul conservator al democratiei era unul dintre cele mai simple cu putinta: cand unul din "barbatii Atenei" ajungea prea popular era exilat. Exilarea se mai chema si ostracizare, dupa "ostrakyon" - o scoica folosita pentru votare, simbol al actului democratic. Metoda ostracizarii era atat de eficienta, incat i-a fost aplicata, si inca de doua ori, lui insusi Pericle, unul dintre ilustrii barbati ai Atenei si cel care a dat numele celei mai glorioase perioade a orasului. In ziua de azi o asemenea metoda de echilibrare a puterii este ineficienta, deoarece datorita fortei comunicarii, poti sa-ti mentii autoritatea oriunde, fara sa fi prezent fizic. Pol Pot, spre exemplu, liderul khmerilor rosii, a continuat 18 ani dupa ce a fost rasturnat de la putere in 1979, din cazemate pitite in junglele tarilor inconjuratoare, sa tina sub copita Cambodgia.

In realitate democratia antica ateniana este o semi-democratie, deoarece cei care conduceau erau o elita si nu poporul intreg, dar spre deosebire de sistemele de guvernare contemporane care se considera democratii, care se prezinta ca punctul culminant al libertatii de decizie a maselor, nu este ipocrita si este chiar, daca stam sa ne gandim un pic, mai putin elitizata.