Despre paradox

Paradoxul este situaţia în care două însuşiri care se exclud reciproc caracterizează acelaşi obiect, fenomen sau idee. Spre exemplu: Ion este mai înalt şi mai scund decât stâlpul de lânga el. Fapt evident imposibil. Din acest motiv în natură nu există paradoxuri. Ceea ce oamenii înţeleg prin paradoxuri sunt de fapt situaţii ironice. O situaţie ironică este una în care o însuşire care tinde să excludă alte însuşiri se găseşte împreună cu una din acestea în cadrul aceluiaşi obiect, fenomen sau idee. Spre exemplu: problema cunoscută în fizică sub numele de ‚paradoxul lui Fermi’.

‚Paradoxul lui Fermi’ este etichetat drept paradox în mod eronat. Să vedem în ce constă el: Enrico Fermi a exclamat odată, în timp ce era la masă cu alţi fizicieni de la proiectul Manhattan: „Where is everybody?!”. Prin „everybody” se referea la alte forme de viaţă inteligentă din Univers în afară de cea umană, care încă nu au intrat în contact cu omenirea. Universul fiind mare, mare trebuie să fie şi numărul de civilizaţii apărute în el, şi totuşi niciuna nu ne-a contactat. De aici provenea stupefacţia lui Fermi.

Însă ceea ce s-a înţeles greşit este că faptul că Universul este mare nu presupune cu necesitate faptul de a exista viaţă în el. Mărimea sa este un factor favorabil acestui lucru, deci însuşirea sa de a fi mare tinde să implice însuşirea că în el există multă viaţă sau să o excludă pe cea că în el există puţină viaţă sau deloc. Repet: tinde. Cum însuşirea sa de a avea multă viaţă tinde să o implice pe cea că civilizaţia noastră a fost contactată de o alta, însuşirea Universului de a fi mare tinde să o implice pe cea ca noi să fi fost contactaţi de o altă civilizaţie. Dar nu în mod neapărat. De aceea, situaţia imaginată de Fermi nu este un paradox, ci o situaţie ironică.