John McCrae, medic de teren în Primul Război Mondial, scrie acest rondel mişcat fiind de înmormântarea prietenului său căzut în bătălie la Ypres. "In Flanders Fields" este cel mai cunoscut poem al lui McCrae, cel care i-a adus faima şi probabil singurul care îi este luat în seamă de lumea largă.
In Flanders fields the poppies blow
Between the crosses, row on row,
That mark our place; and in the sky
The larks, still bravely singing, fly
Scarce heard amid the guns below.
În şesul Flandrei macul dă în floare
Prin rânduri lungi de cruci, de care
Semnat ne este locul; iar sus pe cer
Răsună, stins de gloanţele de fier,
A ciocârliei aprigă cântare.
We are the Dead. Short days ago
We lived, felt dawn, saw sunset glow,
Loved and were loved, and now we lie,
In Flanders fields.
Noi suntem morţii. Cei care
Trăiau chiar ieri, se bucurau de soare,
Primind şi dând iubire, ş-acuma pier,
În şesul Flandrei.
Take up our quarrel with the foe:
To you from failing hands we throw
The torch; be yours to hold it high.
If ye break faith with us who die
We shall not sleep, though poppies grow
In Flanders fields.
Urmaţi, urmaţi a noastră încleştare:
Vă aruncăm din braţe pierzătoare
Făclia; A voastră-i s-o purtaţi spre cer.
Iar de-o lăsaţi să cadă, vom fi stingheri
În criptă, jos, deşi sunt macii-n floare
În şesul Flandrei.
Pe câmpul Flandrei macul suflă,
RăspundețiȘtergereRânduri de cruci încet se umflă
Însemnând locul; sus în văzduh
Cântă tot brav o ciocârlie-n duh
Slab auzită în focul puștii ce răsuflă.
Noi suntem Morții. Alaltăieri fiind
Trăiam, căzuți, văzut-am soarele pălind,
Iubiți și tot iubind, iar azi noi zacem
Pe câmpul Flandrei.
Dușmanii alături iute-i năruim,
Din mâini răpuse vă azvârlim
Torța; a voastră-i și sus să-nfrunte
De-n noi, cei morți, credința se va-n-mpute
Nu vom dormi, dar macii-s încă-n pârg
Pe câmpul Flandrei.
Apreciez ca ti-ai batut capul sa traduci si tu poezia, dar ai facut-o atat de de mantuiala incat aprecierea mea este contrabalansata de coscogeamite dezaprecierea.
RăspundețiȘtergereNu stiu cu ce as putea sa incep... cu raporturile sintactice imposibile ("Dusmanii alaturi iute-i naruim"), cu ortografia suprarealista ("va-n-mpute"), cu inventarea unor intelesuri care nu se afla in original ("Randuri de cruci incet se umfla") sau cu terfelirea rimei si ritmului, indubitabil cea mai putin grava dintre infractiuni.
Pe câmpurile Flandrei
RăspundețiȘtergereJohn McCrae
Vara, în Flandra, maci roşii precum focul
Printre mii de cruci obrazul îşi întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deşi pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.
Suntem cei Morţi. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiţi – azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.
Preia tu lupta noastră, dar nu şi nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torţa-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.
trad Petru Dimofte