Iubirea de cultură

Iubirea de cultură n-are baza-n veghea deasă
Ţinută-n faptul nopţii printre cărţi, pe care vântul -
Azi ori mâine - le va pierde, nici în a şti cuvântul
La orice fleac din multul sterp ce umple-a ştiinţei casă.

Ci-n a simţi cum măsura Eratosten Pământul,
În a păşi din nou cu el, în a-l privi cum lasă
În marea nezăririi noastre-a minţii sale plasă
Şi cum adună fir cu fir din apa ei cu gândul.

Sub boarea cărţii mintea bună se deschide ca o floare,
Dar dacă boarea-i vânt, în sine se cufundă fără viaţă.
O lamură culeasă timp de ani răpită-i de valoare

Când treci prin ea şi alte zeci cum treci prin marfă-n piaţă.
Un trai de om ajunge pentru numai trei frânturi din soare -
Ţi-e capul sec de-nghiţi duium de sori, şi nu te curmi de greaţă.