Una din principalele forme de imbecilitate de pe lumea asta constă în a te simţi important pentru că eşti ocupat. Nu de puţine ori îi aud pe oameni văitându-se de cum n-au avut timp în ultima vreme nici să se-ncheie la şliţ de cât de solicitaţi au fost cu munca. Însă de cele mai multe ori văicăreala lor este una făţarnică şi regretul lor unul fals - pe dinăuntru jubilează de vanitate, crezând prosteşte că a te speti muncind, a participa la sumedenie de activităţi, a bate zilnic tot oraşul şi a strânge mâinile a sute de oameni te face automat un om util. De prea multe ori, încurcând cantitatea muncii cu calitatea, îndârjirea de berbec cu plănuirea chibzuită, aprobările de complezenţă ale celor din jur cu aprecierea consumată în tăcere, oamenii ajung să se îmbete cu gândul că au un rost în lume.
duminică, 11 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, da, da ! Si eu sunt lenesa. Si gasesc in asta si placere si orgoliul de a stii cum sa traiesc. Zilele in care nu am timp pentru mine pana la plictis, trec degeaba, nefericitele...
RăspundețiȘtergerePS Sa nu incepi cu forma verbului ”a sti” ca degeaba... Suna bont cu un singur ”i”