joi, 8 decembrie 2011
Maximă
Şarlatanul perfect, maestrul deghizărilor necinstite, este cel care le inoculează oamenilor buni convingerea că duce o luptă eroică si făţişă împotriva oamenilor răi şi le inoculează oamenilor răi convingerea că, de fapt, doar duce o luptă laşă şi făţarnică împotriva oamenilor buni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
In opinia mea, maxima dumneavoastra este o varianta a paradoxului mincinosului. Sa presupunem ca sarlatanul este un om politic care tine un discurs. E ascultat de doi oameni: unul bun si unul rau. Omul bun va considera ca sarlatanul e bun, numai ca sarlatanul minte, deci e rau. Omul rau va considera ca sarlatanul e asemeni lui, adica rau, numai ca sarlatanul minte, deci e bun. Sarlatania e perfecta, intr-adevar, numai ca despte sarlatan nu putem sa spunem nmic, nici macar ca e sarlatan. Trebuie sa inventam o clasa noua de predicate. (Nu sunt specialist in logica dar asta mi-aduce aminte de o teorie a unui matematician de la inceputul secolului trecut, B. Russel)
RăspundețiȘtergereExista si o interpretare triviala (in sens matematic) a textului Dvs. potrivit careia omul e masura tuturor lucrurilor. Fiecare dintre cei doi ascultatori - omul bun si omul rau - il va considera pe sarlan asemeni lui insusi.
Asa e mai interesant?
RăspundețiȘtergereŞarlatanul minte doar în primul caz, şi anume pe canalul de comunicare cu omul bun. Pe canalul de comunicare cu omul rău, şarlatanul îşi arată adevărata faţă, ca să îi dea de înţeles că el (şarlatanul) nu reprezintă o primejdie pentru planurile sale (ale omului rău) de exploatare a oamenilor buni.
RăspundețiȘtergere