Doamnă Moarte

Doamnă Moarte, ce ochi ai pentru tineri
Ce-n suflet nu pot să-şi găsească pace.
Şi ce pot oare ei, necopţii,-a face
La ale tale dulci, viclene spuneri,

Pe care veacuri mii le-ai stat a coace?
De-amar ei vrându-se odată liberi,
În lături dau timidele reţineri
Şi se aruncă printre viermi a zace.

Cum îi mai cheamă sânii-ţi, doamnă Moarte -
Ca neaua cea imaculată-ţi sunt de puri,
Deschişi ţi-s ca o înţeleaptă carte,

Mândri ca trâmbiţi de-argint pe cetate.
Curata lor piele gheaţă împarte,
Dar tot îmbie ca un dulce infern.